Câteva concluzii spre a afla un posibil răspuns:
- Așteptările pozitive ne pot face mai fericiți și ne pot ajuta să atragem succesul
Când Magic Johnson și Los Angeles Lakers au câștigat campionatul NBA în 1987, antrenorul lor, Pat Riley, a fost întrebat dacă vor repeta succesul anul viitor. Riley i-a uimit pe toți cu acest răspuns direct: “Vă garantez că așa vă fi”. Și, într-adevăr, neîndrăznind să-și dezamăgească fanii, Lakers a continuat să câștige și campionatul din 1988.
În mod ciudat, în timp ce înclinția spre optimism ne face să privim viața în „roz”, aceste așteptări pozitive ne fac, de fapt, să avem mai mult succes. Există o serie de motive pentru acest lucru.
În primul rând, așteptările optimiste cu privire la eforturile noastre ne fac să fim mai motivați să reușim.
Acest lucru ne determină să ne străduim mai mult pentru a ne atinge obiectivele, ceea ce, la rândul său, crește probabilitatea de succes.
În al doilea rând, optimismul ne ajută să învățăm din greșelile noastre, crescând astfel probabilitatea de a avea succes data viitoare.
Acest lucru a fost demonstrat într-un studiu realizat de Dr. Sara Bengtsson, specialist în neuroștiințe cognitive. În cadrul studiului, respondentii trebuiau să îndeplinească o serie de sarcini intelectuale. Înainte de a îndeplini aceste sarcini, acestora li s-au atribuit calificative pozitive sau negative, de tipul “inteligent” sau “stupid”.
Studenții etichetați pozitiv nu numai că au avut performanțe mai bune, dar au și învățat mai mult din greșelile lor. Acest lucru se datorează faptului că creierul nostru reacționează la disonanța dintre așteptări și rezultate.
Dacă ne așteptăm să ne descurcăm bine, dar eșuăm, creierul nostru reacționează proactiv la această disonanță și, astfel, învățăm. Dacă, însă, ne așteptăm să ne descurcăm prost și avem un rezultat negativ, în consecință nu învățăm nimic, deoarece creierul nostru, în lipsa acestei așteptări pozitive, nu are niciun motiv să reacționeze.
Acest lucru contravine convingerii generale conform căreia a ne simți mai bine în legătură cu rezultatul acțiunilor noastre este de preferat a ne menține așteptările cât mai jos. Demonstrat de altfel și într-un alt studiu, care a monitorizat reacțiile studenților la eșec după ce au dat un examen la psihologie. Studiul a arătat că studenții cu așteptări scăzute s-au simțit la fel de rău că și ceilalți, care nu se așteptau, doar că nu erau surprinși.
- Cei optimiști stau cel mai bine la capitolul gestionării sentimentelor de anticipare sau de spaimă
Este tentant să încerci să eviți situațiile incomode sau de frică, cum ar fi vizita la dentist. Cu toate acestea, amânarea acestor situații este pur și simplu contraproductivă.
În parte, acest lucru se datorează faptului că aceste sentimente de anticipare și teamă sunt uneori mai puternice decât sentimentele trăite în timpul evenimentului în sine.
Atunci când privim spre viitor, creierul nostru imită sentimentul pe care ne așteptăm să îl întâlnim, deoarece cortexul cingular anterior și amigdala se vor comporta în mod similar, indiferent dacă experimentați ceva propriu-zis sau pur și simplu vă imaginați.
De fapt, uneori, sentimentele pe care le aveți atunci când vă imaginați viitorul sunt chiar mai puternice decât se dovedesc a fi în viitorul real, experimentat. De aceea, anticiparea cu entuziasm a unui singur moment din viitor vă poate înveseli ziua de fiecare dată.
În mod similar, acesta este și motivul pentru care nu ar trebui să amânați evenimentele de care va temeți, cum ar fi scoaterea unui nerv, la stomatolog. Anticiparea anxioasă a acestei proceduri dureroase face determina creierul să imite experiența durerii pe care urmează să o întâlniți.
Acest lucru vă determină să vă simțiți rău înainte că operația să fi fost efectiv efectuată. Și cu cât o evitați mai mult timp, cu atât veți suferi mai mult.
Acestea fiind spuse, e de la sine înțeles de ce optimiștii ar avea un avantaj față de pesimiști atunci când vine vorba de imaginarea viitorului. Intensitatea anticipării sau a temerii noastre depinde de cât de fericit sau dureros ne imaginăm că va fi evenimentul – cât de probabil este să se producă și cât de „viu” ni-l imaginăm.
Dar, în comparație cu pesimiștii, optimiștii își imaginează mai viu evenimentele pozitive. De asemenea, ei cred că acestea sunt mai probabile și că se vor întâmpla mai repede. Opusul este valabil pentru evenimentele negative: ei și le imaginează mai vag, subestimează probabilitatea că aceste evenimente să se producă și își imaginează că se vor întâmpla mai degrabă mai târziu decât mai devreme.
Indiferent dacă trăiesc o anticipare îngrozitoare sau fericită, optimiștii vor trăi o experiență mai bună decât pesimiștii.
- Optimismul ne ajută să facem față vieții și provocărilor acesteia
Atunci când facem alegeri, atât mari cât și mici, în lumea noastră modernă, avem mai multe opțiuni decât aveau părinții și bunicii noștri. Dacă nu ar fi existat predilecția spre optimism, acest număr copleșitor de opțiuni ne-ar fi dat dureri de cap.
De ce? Pentru că tendința de a fi optimiști ne face să avem încredere în alegerile pe care le facem. Responsabil de aceasta, în creierul nostru este nucleul caudat, care este de o importanță capitală în ceea ce privește motivația ființei umane. Este o structură care conectează sistemul limbic cu cortexul frontal , astfel încât informațiile cognitive să fie transformate și legate de un sens emoțional.
Cel mai probabil, ne este mai bine așa. Dacă preferințele noastre nu ar fi influențate de alegerile noastre, am trăi permanent sub semnul întrebării, punându-ne mereu la îndoială deciziile noastre de zi cu zi.
Creierul optimist nu numai că ne ajută să rămânem confortabili cu deciziile noastre, dar ne ajută și în situațiile negative.
Atunci când ne confruntăm cu o situație nedorită, cortexul cingular anterior rostral joacă un rol important în a face față acesteia. De exemplu, dacă un accident teribil face că cineva să își piardă ambele picioare, la început se vă confrunta cu gânduri și emoții puternic negative ( “Nu voi mai putea merge vreodată!”). Acest lucru este absolut firesc, deoarece aceste emoții negative ajută la să se racordeze cu noua realitate. Cu toate acestea, odată ce s-a întâmplat, ea nu mai poate fi evitată. Astfel, cortexul cingular anterior rostral vă ajusta aceste emoții și vă muta atenția către ceva pozitiv (“Cel puțin mai am încă prieteni de încredere și o minte limpede!“).
În mod clar, optimismul este benefic pentru sănătatea noastră mintală. Dar este totul „roz” de fiecare dată? Poate că nu…
- Nu ne adaptăm bine la veștile proaste
La data de 22 iunie 1941, Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică cu o forță armata de 4,5 milioane de soldați. Armata sovietică a fost luată prinsă pe nepregătite, în ciuda faptului că premierul Uniunii Sovietice, Iosif Stalin, fusese avertizat în repetate rânduri de către spionii sovietici și chiar fusese informat cu privire la data exactă a invaziei planificate. Cu toate acestea, creierul lui Stalin a acționat așa cum fac majoritatea creierelor: a ignorat veștile proaste.
În mod normal, ne reevaluăm aprecierile noastre asupra unei anumit context în același mod în care învățăm din greșelile noastre. Atunci când facem o evaluare a unei situații (“Germania nazistă nu ne va ataca“) și suntem confruntați cu informații contradictorii (“Germania nazistă își adună trupele la granițele noastre“), o zonă a creierului nostru – lobul frontal – ne semnalează că este timpul să ne reevaluăm interpretarea.
În general, cu cât diferența dintre evaluarea noastră și noile informații este mai mare, cu atât semnalul este mai puternic. Cu toate acestea, creierul nostru se pricepe să urmărească aceste neconcordanțe între așteptări și realitate doar atunci când întâlnim noi informații pozitive.
De exemplu, a existat un experiment în care participanții au fost rugați să estimeze probabilitatea de a suferi evenimente negative, cum ar fi îmbolnăvirea de cancer. Apoi, ei au fost informați cu privire la riscul statistic real al evenimentelor respective și le-a cerut să își reevalueze riscul personal. Rezultatele oferă o perspectivă interesantă asupra naturii noastre. Atunci când o persoană a estimat șansa de a se îmbolnăvi de cancer la 50%, iar riscul real era de numai 30%, acea persoană și- a corectat estimarea la 35%. Cu toate acestea, o persoană care a prezis că șansa de a se îmbolnăvi de cancer era de numai 10% nu a făcut practic nicio ajustare, în ciuda noii sale conștientizări a probabilității statistice reale. Analiza cortexului cingular anterior rostral a arătat că “semnalul de nepotrivire” produs de lobul frontal era mult mai slab dacă veștile erau rele, adică dacă își subestimase anterior riscul de a se îmbolnăvi de cancer. În ciuda noilor vești despre probabilitatea de a face cancer, acești participanți au considerat pur și simplu că statisticile sunt irelevante pentru cazul lor particular.
În concluzie:
Moderația este o virtute atunci când vine vorba de optimism. Optimismul are multe beneficii, dar poate avea uneori și consecințe dezastruoase. Dintr-o perspectivă de înțelepciune universală știm că e bine să ne menținem așteptările la un nivel rezonabil, pentru a nu fi dezamăgiți. Cu toate acestea, 80% dintre oameni păstrează o perspectivă nerealist de pozitivă în ceea ce privește viitorul personal.
Optimismul moderat este la fel de important pentru proiectele de anvergură cat și pentru deciziile mărunte de zi cu zi. Dacă suntem pesimiști cu privire la costurile și beneficiile proiectelor mari, cel mai probabil nu vom avea curaj să facem nimic. Dacă suntem optimiști excesivi, s-ar putea sa trăim un coșmar financiar sau de altă natură. Echilibrul rămâne așadar, singura soluție viabila.
Așadar, bias-ul optimismului este unul benefic. Oferă cea mai bună perspectivă dacă optimismul ponderat cu realitatea, pentru a atrage lucruri bune și oameni de calitate în viață noastră. În același timp și puse împreună, o gândire prudentă care ajută la estimarea corecta a riscurilor, împreună cu acțiuni ce susțin acest mindset, ne țin într-un cadru sănătos și sustenabil, alături de cei mai importanți oameni din viața noastră.
Cercetarile au aratat ca optimistii sunt mai eficienti in gestionarea sentimentelor negative si ca acestia sunt in masura sa utilizeze trucuri cognitiv-comportamentale pentru a se proteja mai eficient de stres, precum ancorarea si tehnica mintala de “abatere”. De asemenea, in ciuda stresului, acestia fac mai mult efort decat convingerilor prealabile si economisesc energie executand actiunile corespunzatoare.
Optimismul poate fi un ingredient cheie catre succes. Acesta ne incurajeaza sa indraznim si ne incredinteaza ca actiunile noastre sunt importante. Ne da puterea de a creste sansele succesului prin incurajarea noastra, motivarea noastra si invatarea continua.