by Camelia Gheorghiu | Publicat pe 18 iunie 2021

Reziliența este o caracteristică intrinsecă, un capital personal și o abilitate de leadership absolut necesară zilelor noastre” spunea Madi Rădulescu recent, într-un eveniment interactiv, dedicat acestui subiect.

Reziliența are o legătură puternică cu voința noastră și este antrenată de multe forțe interne care ne ajută să mergem mai departe, mai ales în circumstanțe mai puțin favorabile, ca cea traversată de noi toți acum.

Despre reziliență s-a început să se discute mai mult, în diverse medii și la diferite niveluri, în special de când a început pandemia. Justificat, de altfel, pandemia ne-a aruncat brusc într-o mare în care trebuie să demonstrăm că știm să inotăm, după ce am tot învățat diverse teorii și tehnici, pe uscat.

Este la fel ca diferența între a citi multe cărți și cursuri despre parenting și a fi prezent în diverse comunități online și offline, față de realitatea de a fi părinte. Și unde iți dai seama că ai un copil unic și tu ca părinte ești de asemeni unic și “trebuie” să te adaptezi rapid și mai ales potrivit dezvoltării copilului tău.

Din păcate, sau poate mai degrabă din fericire, reziliența este mai mult mai complexă decât o simplă adaptare la perioade povocatoare sau doar capacitatea de revenire din burn-out, unul din subiectele pe care oamenii le leagă de reziliență. Este mult mai mult. Dacă ar fi doar despre vremuri tulburi, am putea-o confunda în mare măsură cu managementul stresului, care este predominant reactiv pentru că ne ajută să tratăm simptome deja apărute.

Reziliența este în special despre prevenție. Un nou fel de a fi și de a acționa. Pentru că toate crizele și dificultățile, la un moment dat trec , așadar ne este mult mai util să ne stabilim un nou mod de viață și de lucru adaptat acestui mediu VUCA în care trăim. Iar asta nu din 2020, sunt câțiva ani buni de când schimbările se întâmplă rapid și cer adaptare nu doar la situație ci și la noi înșine, în toate transformările noastre.

“Reziliență” vine din latinescul “resilire” care înseamnă “a reveni”. La fel cum valurile mării revin mereu la țărm, neobosite, realizând-și în în esență sensul lor în această lume. La fel, fiecare dintre noi are o misiune de viață, care în planul profesional este reflectat pragmatic de scopuri și obiective, care apoi prind viață prin planuri, taskuri, acțiuni, rezultate care derivă apoi în noi scopuri ce se circumscriu apoi aceluiași cerc inițial.

Așadar, axarea pe SCOP este esențială în tot ceea ce reprezintă viața noastră, implicit în matricea rezilienței noastre personale.

SCOPUL ne cere să fim interogativi din când în când și, să revalidăm dacă suntem pe drumul cel bun, dacă ne trezim în fiecare zi pentru cele mai potrivite motive pentru noi. Ce ne dorim și cum ne reconectăm la scopurile și acțiunile noastra, setează baza rezilienței.

Revalidând scopurile, de cele mai multe noi ne revalidăm valorile și principiile de viață. Și dacă sunt conforme cu ceea ce facem, cu siguranță avem un sentiment de armonie și mulțumire personală, care în final se transformă în cel mai bun motor de automotivare.

O altă caracteristică importantă a rezilienței este AUTONOMIA. Decurge oarecum din SCOP, pentru că dacă știi sigur ce vrei și ești hotărât să reușești, ar cam “trebui” să știi și ce să faci. Fără să iți spună cineva pas cu pas. Și fară să se simți pierdut că lucrezi de acasă și parcă ești cam “singur pe câmpie”. Până la urmă, la birou sau acasă, ești parte dintr-o echipă, dintr-o companie, ai un manager care iți trasează direcții, date de obiective și politici, însă autonomia joacă un rol foarte important. Pentru că te ajută să fii propriul tău ‘șef’, să iți setezi singur standarde și trasee de urmat, care să te sprijine să iți atingi obiectivele personale și de echipa.

ADAPTABILTATEA este o altă caracteristică a rezilienței, desprinsă intutiv din ceea ce înseamnă acest complex.

Nu poți fi rezilient fără să te adaptezi din mers la schimbări. Unii îi zic agilitate, alții flexibilitate, însă oricum am defini-o, ne referim la un aspect foarte important pentru noi toți. Remarcăm cu surprindere aproape zilnic oameni care se adaptează foarte bine la diverse circumstanțe, valorificându-și resursele și transformând cu adevărat provocările în oportunități. Am auzit atât de des poate acest lucru că îl considerăm un clișeu demonetizat, însă se dovedește a fi extrem de real și valoros, când reușim să ‘bifăm’ și astfel de experiențe. Și dacă sunt des repetate, se transformă într-un mod de viață, total benefic nouă.

HOTĂRÂREA vine la pachet cu ADAPTABILITATEA și SCOPUL. Este că untul într-un sandwich:) Creează un liant puternic și ne ajută să rămânem pe drum, conectați la scop.

Parcă ce lipsește acum din peisaj…sunt oamenii. Cu alte cuvinte, CONECTIVITATEA. Fără oameni, fară comunicare, am fi niște solitari invârtindu-ne într-un cerc restrâns, din care nu putem evolua prea mult.

În munca noastră, auzim multe experiențe de viață din cadrul companiilor din interiorul echipelor. Sunt din fericire multe povești de succes despre echipe care acum, în timp de pandemie si post-pandemie s-au sudat.  Au comunicat mai mult, s-au integrat mai bine.

La fel, în plan personal, in familie. Sunt multe familii în care s-a sudat relațiile. Intre soți. Intre părinți și copii.  Constrângerea de a sta acasă s-a dovedit a fi un prilej foarte bun de a consolida relațiile.

CONECTIVATEA ține oamenii împreună, îi face sinergici, le dă o energie unică. Și acolo unde există valori de grup care se suprapun peste valorile personale ale fiecăruia din grup, relațiile și legăturile se formează și se păstrează aproape natural. Nu este nevoie de ‘strategii de coeziune’. Nu că ar fi ceva rău în ele, însă dacă doar aceste strategii există iar congruenta de valori nu există, acolo lucrurile se întâmplă foarte artificial și lipsit de impact.

Mai este loc în acest ‘preparat’ numit REZILIENȚĂ și de OPTIMISM?

Absolut! Optimismul este că un mănunchi de raze de soare, care dau farmec fiecărei zile. Pare de ignorat până îi sesizam lipsa, la fel cum soarele, constatăm că este cel mai dorit și iubit fix în zilele mohorâte.

Avem nevoie de optimism ca de aer. Ne încarcă cu energie pozitivă și ne dă multă putere de viață și de muncă. Pentru o parte dintre noi, imaginile devenite virale cu italienii cântând la balcoane, în început de pandemie, acum un an, ne stârnesc zâmbete și ne dau multe de înțeles. Imaginea lor poate fi replicată și adaptată la fiecare context al nostru.

Credința că fiecare perioadă dificilă are și un final, când vom fi mai puternici și mai pregătiți pentru orice, ne ajută să ne ancorăm în reușită și ne scot în cale multe soluții și resurse.

Și, poate mai lipsește doar un ingredient : DISCIPLINA! Deloc ultima, deloc de neglijat. Nu prea ne place, să fim sinceri, mai ales uneori însă este absolut necesară.

Disciplina muncii, diciplina unei diete, a somnului, a unei rutine de mișcare zilnică este o resursă imensă de reziliență. Pentru că este o resursă de sănătate, de gândire pozitivă și un exercițiu excelent de antrenare a voinței. Atât de clară, că nu are nevoie de explicații. Aproape fară excepție, am greșit cu toți din când când în unul dintre palierele acestea și am suportat consecințele. Oboseală, kilograme în plus, probleme de sănătațe, tonus scăzut…și lista poate continua. Oricât de plictisitoare poate fi disciplina, fără ea nu putem ajunge prea departe și suntem constienți de asta, mai devreme  sau mai târziu.

Și iată cum…adunând aceste 7 piese de puzzle, care s-au ‘cerut’ una pe alta, SCOP, AUTONOMIE, ADAPTABILITATE, HOTĂRÂRE, CONECTIVITATE, OPTIMISM și DISCIPLINĂ am alcătuit un tablou complet și complex iar Persona Global, partenerul nostru strategic le-a reunit și dezvoltat pe fiecare în parte sub forma unui set de abilități, având o elaborate cercetare, în spate și, apoi împreună, au format un produs de excepție, numit RESILIENCE, ce genereaza un Profil individual de Reziliență.

Este util la orice nivel, dar mai ales pentru lideri. Ei sunt in primele randuri și sunt primele modele de leadership pentru oamenii din echipele lor.

Creat pe baza unei metodologii științifice demonstrate sistematic și a unei munci de cercetare ce a durat 7 ani, profilul este unul cât de se poate de pragmatic, măsurabil, pe bază de autoevaluare (sub formă de chestionar) și propus cu soluții de dezvoltare a fiecărui set de abilități în parte.

Cum putem, deci, stabili care este nivelul nostru de reziliență? Completând un astfel de chestionar ce va determina apoi profilul individual și integrându-l apoi într-un program de dezvoltare, că să aibă un rezultate sustenabil. Mai multe detalii gasiti aici.