Sănătatea este un indicator nefalsificabil al succesului și, în același timp, o condiție importantă a manifestării depline a potențialului individual, în afaceri și în celelalte arii ale vieții.
Probabil că vă întrebați de ce indicator nefalsificabil al succesului… Mergând dincolo de definiția formulată de Organizația Mondială a Sănătății în anul 1948 (”stare de bine completă la nivel fizic, psihic și social, nu doar absența bolii sau a infirmității”), cred că este necesar ca definirea sănătății să se orienteze mai mult către ”abilitatea de adaptare și auto-gestionare în condițiile provocărilor sociale, fizice și emoționale”[1]. Astfel, tocmai această abilitate este o latură a succesului, la care se adaugă dezvoltarea individuală și rezultatele profesionale.
Viața profesională a liderilor este foarte complexă prin prisma rolurilor și a responsabilităților pe care le au în organizațiile pe care le conduc, a presiunii rezultatelor, a situațiilor cu care se confruntă și a relațiilor uneori tensionate. Adăugând caracteristicile genetice, istoria personală și rolurile, situațiile și relațiile din viața extraprofesională, lucrurile devin cu atât mai complexe. Având în vedere nivelul de stres ridicat, riscul apariției problemelor de natură psihică, cu implicații la nivel fizic și social este crescut.
Există mai multe tipuri de intervenții pentru dezvoltarea performanței în afaceri și pentru a avea o viața implinită (coaching, mentoring, consultanță, consiliere, training etc.), dar principala cale de optimizare a vieții în cazul problemelor de natură psihică este psihoterapia. Ca și în cazul celorlalți oameni, problemele de natură psihică fac uneori parte din viața liderilor și este necesar să le gestioneze, pentru a conduce în mod eficace și eficient afacerile de care sunt responsabili.
Prezint în continuare un tip de psihoterapie dezvoltat special pentru lideri, invitându-vă să descoperiți (1) de ce este necesară, (2) ce este, (3) când este necesară și (4) cum se desfășoară psihoterapia executivă. Primele două puncte vor fi atinse în prima parte, iar ultimele două în cea de a doua parte a acestui articol.
1. DE CE psihoterapie executivă?
Fiecare om vine pe lume cu un anumit potențial pe care îl folosește în măsuri variabile pe parcursul vieții. Cu cât oamenii acționează pentru dezvoltarea și manifestarea propriului potențial, oferind celorlalți priceperea lor, cu atât sunt mai fericiți, evoluează mai armonios împreună și contribuie mai mult la dezvoltarea grupurilor și a organizațiilor din care fac parte, și a societății în ansamblu.
Liderii de succes se numără printre oamenii care au reușit să facă acest lucru la un nivel superior, dar și ei pot traversa perioade dificile din punct de vedere psihic. Prin impactul pe care îl au, aceștia influențează felul în care toți ceilalți oameni din organizații își descoperă, își dezvoltă și își manifestă potențialul.
În condițiile în care starea de bine a liderului este afectată în mod semnificativ de stres sau de anumite probleme de natură psihică (tulburari de anxietate, depresie, burnout, tulburari psihosomatice, situatii complexe de viata etc.), întreaga organizație are de suferit și în egală măsură oamenii din cadrul acesteia.
Liderii pot construi culturi de sănătate organizațională sau din contra. Stilul de conducere este influențat de personalitatea liderului, iar manifestarea stilurilor de personalitate disfuncționale ale liderilor în context organizațional poate genera adevărate patologii organizaționale. Spre exemplu, stilurile nevrotice de conducere, se difuzează în întreaga organizație, de sus în jos, la toate nivelurile ierarhice, și generează organizații nevrotice [2].
Uneori, nici liderii, nici organizațiile nu au conștiința propriilor disfuncționalități – mai mult, consumă multă energie pentru a le masca -, fiind necesară intervenția psihoterapeutică. În acest caz, psihoterapia executivă are rolul de a crește gradul de luciditate cu privire la manifestările care afectează liderul, și implicit organizația, și de a îl ajuta să realizeze schimbările necesare la nivelul mecanismelor psihice disfuncționale.
Susținerea liderilor să își mențină echilibrul psihic și să adopte stiluri de conducere sănătoase, generează un impact semnificativ în multiple planuri: la nivel individual (starea de bine personală); la nivelul organizaților și al oamenilor din organizații (cultura de sănătate organizatională; dezvoltarea și manifestarea potențialului uman; starea de bine a oamenilor); la nivel economic (rezultatele finaciare ale companiei) etc.
2. CE este psihoterapia executivă?
Așa cum am arătat mai devreme, viața liderilor are un nivel de complexitate ridicat. În același timp, mecanismele și procesele psihice ale acestora, fie că sunt bărbați sau femei, sunt puternic influențate de mediul de afaceri, fapt pe care l-am observat în interacțiunile cu numeroși lideri din organizații variate, din mai multe perspective: din rolurile anterioare de manager de resurse umane, din rolul de consultant și din cel de psihoterapeut.
Pe baza acestor aspecte, am ajuns la concluzia că, atunci când se confruntă cu probleme psihice sau pur si simplu doresc să obțină o optimizare psiho-comportamentală cu impact semnificativ asupra stilului de leadership, liderii au nevoie de un terapeut care să înțeleagă foarte bine contextul în care aceștia își desfășoară activitatea.
După cum puteți observa, am pus accentul pe terapeut, nu pe terapie din cel puțin două motive:
1. Există numeroase orientări psihoterapeutice care abordează relativ diferit cazuri asemănătoare, cu rezultate pozitive
2. Studiile au relevat faptul că rezultatele obținute de clienți în urma procesului psihoterapeutic depind de un complex de factori, dintre care ponderea principală nu revine tehnicilor terapeutice (influențate de școala terapeutică), un rol mai important avându-l relația terapeutică și caracteristicile individuale ale clientului.
Conceptul de psihoterapie executivă nu este unul consacrat în literatura de specialitate. Felul în care îl prezint aici reprezintă o construcție personală, bazată pe nevoile identificate cu ocazia interacțiunii cu anumiți lideri și a experiențelor semnificative de până acum.
Fără a minimaliza importanța celorlalte tipuri de terapii și fără a exclude posibilitatea ca acestea să fie potrivite, consider că în mediul de business, în special la nivel executiv sunt mai utile terapiile scurte, în care demersul este unul strategic. Este vorba despre terapiile în care schimbarea terapeutică este provocată, pentru a se produce cât mai rapid posibil, respectând totodată ritmul optim pentru client.
Psihoterapia executivă nu constă într-o abordare sau teorie particulară absolută. Ea reprezintă colaborarea dintre psihoterapeutul cu drept de liberă practică și liderii din organizații, pentru îndeplinirea obiectivelor terapeutice (rezolvarea problemelor de natură psihică cu care aceștia se confruntă și/sau optimizarea stilului de leadership) prin utilizarea celei mai potrivite perspective științifice pentru client.
În cadrul procesului terapeutic, psihoterapeutul crează contextul în clientul își îmbunătățește modul de funcționare a mecanismelor și proceselor psihice prin generarea, dezvoltarea și mobilizarea resurselor de care are nevoie.
Psihoterapia executivă este fundamentată pe îmbinarea mai multor elemente care țin de formarea si experiența terapeutului. În viziunea mea, nucleul de bază al profilul ideal de psihoterapeut executiv cuprinde în mod necesar următoarele elemente:
• Formare profesională în cadrul unei școli de psihoterapie cu recunoaștere națională și internațională.
• Experiență relevantă în psihoterapie.
• Formare profesională în psihologie organizatională.
• Experiență în activități și proiecte complexe de psihologie organizațională și/sau în roluri complexe de managementul resurselor umane, în organizații diverse, cu expunere la medii de business complexe.
• Desfășurarea profesiei în cadrul legal al țării în care profesează.
În România este necesar ca psihoterapeutul să fie membru al Colegiului Psihologilor din România și să dețină atestat de liberă practică în psihoterapie, eliberat de către această organizație.
La cele de mai sus se adaugă o serie de caracteristici personale importante: experiența de viață relevantă, valori umaniste/ orientate către susținerea/ dezvoltara umană, abilități de comunicare interpersonală și de dezvoltare a relațiilor profesionale, motivație intrinsecă/ pasiunea cu care desfășoară activitatea de psihoterapie etc.
*****
Răzvan-Gabriel Zaharia este membru al Colegiului Psihologilor din România, al Federației Române de Psihoterapiei și al Asociației Române de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană. El este psihoterapeut cu practică independentă în hipnoză clinică și terapie ericksoniană și totodată psiholog specialist în psihologia muncii și organizațională. Are experiență consistentă în psihoterapie și în business (în roluri variate de consultant și de manager resurse umane în organizații românești și multinaționale, diverse din punct de vedere cultural). De asemenea, lucrează cu lideri din organizații și sportivi, împreună cu care realizează antrenamente psihologice pentru dezvoltarea performanței.
*****
[1] Huber, Machteld; Knottnerus, J. André; Green, Lawrence; Horst, Henriëtte van der; Jadad, Alejandro R.; Kromhout, Daan; Leonard, Brian; Lorig, Kate; Loureiro, Maria Isabel (2011-07-26). “How should we define health?”. BMJ. 343: d4163. doi:10.1136/bmj.d4163. ISSN 0959-8138. PMID 21791490
[2] Zlate, Mielu. (2007). Tratat de psihologie organizațional-managerială (vol. 2). Iași: Polirom.