Va mai amintiti prima parte a articolului despre ‘Psihoterapia executiva” scris de colaboratorul nostru Razvan Gabriel Zaharia?
“Sănătatea este un indicator nefalsificabil al succesului și, în același timp, o condiție importantă a manifestării depline a potențialului individual, în afaceri și în celelalte arii ale vieții.”
“Viața profesională a liderilor este foarte complexă prin prisma rolurilor și a responsabilităților pe care le au în organizațiile pe care le conduc, a presiunii rezultatelor, a situațiilor cu care se confruntă și a relațiilor uneori tensionate.”
“Există mai multe tipuri de intervenții pentru dezvoltarea performanței în afaceri și pentru a avea o viața implinită (coaching, mentoring, consultanță, consiliere, training etc.), dar principala cale de optimizare a vieții în cazul problemelor de natură psihică este psihoterapia.”
In prima parte a articolului am aflat ce este psihoterapia executiva si de ce este necesara in viata liderilor ca instrument de imbunatatire a performantei. Revenim cu completarea acestui foarte interesant articol. Astazi aflam in ce situatii este necesara si cum se ‘face’:-).
Psihoterapia executivă – de ce? ce? când? cum? (partea a II-a)
1. CÂND este necesară psihoterapia executivă?
Psihoterapia executivă este necesară în special în cazurile în care liderii (sau cei din jur) observă că au trăiri emoționale, gânduri și comportamente disfuncționale raportat la un anumit tip sau la o gama mai largă de situații.
Fără a intra în amănunte cu această ocazie, menționez în continuare principalele tipuri de situații în care liderii pot beneficia de psihoterapie executivă:
• nivel ridicat de stres
• tulburari de anxietate
• depresie
• burnout
• tulburari psihosomatice
• situatii complexe de viata
• optimizarea stilului de leadership prin schimbarea tiparelor psiho-comportamentale disfuncționale.
2. CUM se desfășoară psihoterapia executivă?
Procesul psihoterapeutic este adaptat fiecărui client în parte, în funcție de specificul său și de situația cu care se confruntă, fiind ghidat de obiectivele terapeutice. Principalele elemente ale acestuia sunt:
• contractarea;
• anamneza (întelegerea problemelor cu care se confruntă clientului, a istoriei acestora și felului în care îi impactează viața);
• obiectivele psihoterapeutice (sunt definite în termeni comportamentali și este necesar să respecte principiul SMARTER – Specifice, Măsurabile/ direct observabile, posibil de Atins, Relevante, cu o anumită încadrare în Timp, Ecologice, Recompensante);
• conceptualizarea clinică a situației clientului (interpretarea problemei cu care se confruntă acesta din perspectiva celei mai potrivite orientări/ teorii psihologice; aceasta este adusă la cunoștința clientului într-un limbaj simplu de înțeles);
• strategia terapeutică (este elaborată de către psihoterapeut și pusă în practică prin intermediul unor metode și tehnici validate științific);
• cura terapeutică (se bazează pe interacțiunea periodică dintre client și psihoterapeut și pe punerea în practică de către client, în viața de zi cu zi, a acțiunilor mentale și a comportamentelor generate în cadrul sesiunilor de psihoterapie);
• rezultatele și evoluția clientului în raport cu obiectivele terapeutice (sunt determinate pe baza feedback-ului primit de la client în cadrul sesiunilor).
Relația terapeutică este un factor extrem de important în psihoterapie și este necesar să fie întotdeauna una de colaborare și nu de competiție.
Spațiul de desfășurare a sesiunilor de terapie poate fi cabinetul terapeutului sau o sală de întâlniri de la sediul companiei (de preferat, alta decât biroul liderului).
Durata psihoterapiei este variabilă în funcție de situația cu care se confruntă clientul și de caracteristicile individuale ale acestuia. De aceea nu poate poate fi stabilit un număr fix de sesiuni de terapie. Inclusiv în cazul terapiilor scurte se spune că sunt pe atât de scurte pe cât de lungi este nevoie să fie.
Psihologia este știință probabilistă (ca și medicina), în care psihoterapeutul și clientul emit ipoteze de lucru pe care le verifică împreună. Pornind de problema cu care se confruntă clientul, de la conceptualizarea clinică a situației acestuia și de la ipotezele emise, sunt utilizate metode și tehnici adecvate de intervenție terapeutică. Pe parcurs, în funcție de evoluția demersului terapeutic este realizată (re)calibrarea acestora, pentru îndeplinirea optimă a obiectivelor.
*****
Răzvan-Gabriel Zaharia este membru al Colegiului Psihologilor din România, al Federației Române de Psihoterapiei și al Asociației Române de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană. El este psihoterapeut cu practică independentă în hipnoză clinică și terapie ericksoniană și totodată psiholog specialist în psihologia muncii și organizațională. Are experiență consistentă în psihoterapie și în business (în roluri variate de consultant și de manager resurse umane în organizații românești și multinaționale, diverse din punct de vedere cultural). De asemenea, lucrează cu lideri din organizații și sportivi, împreună cu care realizează antrenamente psihologice pentru dezvoltarea performanței.