Am cititi zilele acestea un articol scris de Victor Lipman, autorul cartii The Type B Manager: Leading Successfully in a Type A World. Mi-a placut ca este simplu si plin de inteles si reflecta o realitate prin care a trecut atat el dar si multi altii care sunt promovati ca manageri sau team-leaderi. Intregul articol il puteti gasi in link-ul de la final, vreau sa impartasesc aici cateva idei care mi-au ramas in minte.
Pe scurt, el observa ca organizatiile sunt tentate sa investeasca un buget mai mare de training si instruire in cei care au deja un numar frumusel de ani de management, decat in cei care doar ce au devenit manageri sau au preluat o echipa. In legatura cu acest aspect, el se gandeste cat este de eficient din punct de vedere al business-ului sa antrenezi un nivel din organizatie care deja stie ce are de facut in loc sa iti centrezi atentia pe cei care incearca sa inteleaga singuri cum sa faca lucrurile bine ca manageri. Intr-un fel sau altul ne pune sa ne gandim daca nu cumva facem rau, in mod inconstient, organizatiilor noastre, investind in esalonul gresit.
Autorul considera ca acest dezechilibru in alocarea bugetelor si concentrarea atentiei pe seniorii organizatiei are 3 surse pe care le explica in detaliu in articolul sau:
- Oamenii care controleaza aceste bugete vin din managementul senior
- Este mai sexy sa faci programe de leadership development
- Este mai interesant pentru toata lumea sa faci programe complexe decat sa ii inveti pe oameni cum sa tina o sedinta intr-un mod eficient.
Va las sa lecturati intreg articolul aici: https://hbr.org/2016/06/why-do-we-spend-so-much-developing-senior-leaders-and-so-little-training-new-managers?utm_campaign=HBR&utm_source=facebook&utm_medium=social