Ne uităm în jur și ne dorim cu ardoare ceva leadership care să ghideze parcursul către viitor în munca, comunitățile și în societatea noastră. Mai ales acolo sus, unde se iau deciziile mari. Pentru că deciziile mari au impact asupra multora și dorința, speranța, așteptarea este ca aceste decizii să fie cât mai bune, corecte, echilibrate, să ducă la progres. În mediul privat nu ne putem juca cu amatorismul deși există și în zona celor care produc valoare erori de promovare sau de recrutare.
Presiunea de a avea rezultate forțează pe cei care conduc să își desăvârșească și talentul și competențele și, în timp, să își interogheze, să își studieze și rafineze mentalitatea cu care conduc.
De multe ori, când se vorbește despre leadership, conversația se duce spre competențe: să știe să comunice, să inspire, să ia decizii, să gestioneze conflicte. Toate acestea sunt importante, dar ele sunt mai degrabă instrumente. În realitate, diferența dintre un lider eficient și unul mediocru nu stă în câte tehnici a învățat ci în felul în care gândește și își privește rolul. Ce gândește despre acest rol, despre relația cu oamenii. Aici coachingul devine spațiul de reflecție, provocare și învățare despre sine atât de necesar.
Un lider poate să aibă aceeași pregătire formală ca un altul, să fi urmat aceleași programe, să cunoască aceleași „rețete”. Și totuși, unul reușește să creeze o echipă angajată și performantă, iar celălalt se zbate să țină oamenii motivați. Ce face diferența? Mindset-ul. Adică setul de convingeri, atitudini și valori prin care liderul interpretează lumea și își ia deciziile.
Coachingul vine exact aici: în spațiul în care se schimbă perspectiva. Când un lider începe să își observe tiparele de gândire, să pună la îndoială convingeri vechi și să creeze intenționat altele noi, atunci și abilitățile sale prind viață într-un mod cu totul diferit. Coachul pune întrebări, provoacă, oferă perspective și îl sprijnă pe cel cu care lucrează să își definească această viziune de rol, aspirație și mod de lucru.
Dar care este mentalitatea câștigătoare?
Autenticitatea – superputerea liderilor de azi
Oamenii simt rapid falsitatea. De aceea, un om în care simți că poți avea încredere face diferența. Autenticitatea a devenit poate cea mai valoroasă resursă a unui lider și parte esențială a mentalității de leadership într-o lume a manipulării. Nu înseamnă să spui tot ce gândești sau să îți expui vulnerabilitățile fără filtru, ci să existe coerență între ce spui, ce gândești și ce faci.
Autenticitatea creează încredere, oxigenul oricărei echipe. Când oamenii au încredere în lider, pot să își asume riscuri, să vină cu idei, să recunoască greșeli. Fără încredere, totul se reduce la formalitate, la „a bifa” sarcini, fără pasiune și implicare.
Autenticitatea oferă predictibilitate în comportament și oamenii dacă știu la ce să se aștepte și știu că acel cineva cu care interacționează este sincer și nu mimează amabilitate, atitudine prietenoasă sau altceva, își permit să intre într-o stare în care mentalitatea colaborativă se poate dezvolta. Nu cred că putem vorbi de spirit de echipă și de lucru în echipă fără un lider autentic. Un lider accesibil cu un ego sănătos.
Oamenii te pot vedea așa cum ești tu când ai un ego sănătos: o stimă de sine bine conturată, încredere în propriile forțe că vei reuși fiind realist în ceea ce te privește și neluând lucrurile personal sau neavând așteptări nerealiste din partea celorlalți.
Un ego sănătos te ajută să nu fii impulsiv și să creezi acel spațiu de acceptare pentru toată lumea, spațiu în care oamenii te consideră empatic și deschis, deci autentic.
Legăm tot de autenticitate felul în care ne raportăm la greșeli. Asociem o persoană care este capabilă să recunoască și să învețe din greșelile sale cu autenticitatea. Este aici un amestec de autenticitate cu modestie și cu dorința de învățare exprimată deschis, rețetă sigură a generării încrederii atât de necesare în leadership.
Coachingul susține autenticitatea prin întrebări simple și puternice:
- Ce valori sunt cu adevărat importante pentru tine?
- Cum le exprimi în munca ta?
- Unde simți că joci un rol care nu te reprezintă?
- Care este definiția ta pentru un leadership autentic?
- În ce situații te simți cu adevărat tu însuți conducând o echipă?
- Ce te face să te simți inadecvat situației și te poate face să te comporți altfel decât a fi tu însuți?
- Care sunt acele roluri din viața ta, personală sau profesională, care te scot din zona ta de confort făcându-te să fii mai puțin autentic?
- Ce încurajezi în echipa pe care o conduci pentru a menține un climat de autenticitate?
- Care sunt comportamentele pe care le descurajezi consecvent ca fiind sabotori ai acestui climat de autenticitate și cum menții responsabilitatea echipei pentru acest lucru?
- Aveți în echipă subiecte tabu? Cum au apărut acestea și cum te raportezi la ele? Ce face oamenii să simtă că nu e în regulă să abordeze anumite teme și ce depinde de tine să faci atmosfera mai deschisă permițând oamenilor să fie autentici?
- Care ar putea fi ocaziile pe care le poți crea pentru a permite oamenilor să redevină autentici și vulnerabili unii față de ceilalți?
Prin aceste reflecții, liderii ajung să descopere ce vor să arate lumii și cum pot conduce în acord cu propria identitate.
De la control la încredere
O altă trecere esențială pe care mulți lideri o fac în coaching este cea de la control la încredere. Într-o companie sau echipă mică controlul pare natural: verifici, te asiguri, corectezi. Pe măsură ce organizația crește, complexitatea devine mult mai mare, controlul se transformă într-o capcană.
Mulți lideri rămân prizonierii ideii că „dacă nu verific eu, nu se face bine sau trebuie să știu tot ce se întâmplă”. Rezultatul? Oboseală, micromanagement, frustrări în echipă. Coachingul aduce în atenție întrebarea esențială: Ce ai de pierdut dacă lași oamenii să își asume responsabilitatea?
Trecerea la încredere nu se face peste noapte. Liderii care reușesc să delege autentic, să lase oamenii să ia decizii, descoperă ceva surprinzător: nu doar că echipa performează mai bine, dar și relațiile devin mai sănătoase. În loc de o armată de executanți, apare o echipă de parteneri.
Mindset-ul ca fundație pentru abilități
Un mindset sănătos nu elimină nevoia de abilități. Din contră, le face să funcționeze la un alt nivel. De exemplu:
- Comunicarea nu mai e doar transmitere de informații, ci devine un exercițiu de transparență și conectare. Dialogul capătă sensul unui instrument natural utilizat zilnic. Discutăm deschis despre ce ne preocupă, ce ne sâcâie, ce ni se pare dificil și căutăm soluții să rezolvâm aceste probleme mai bine și mai ușor.
- Feedbackul nu mai e o formalitate, ci o ocazie autentică de creștere. Nu mai este despre corecție și cirtică ci despre observarea felului în care se poate face progres. Nu mai este punctual când ceva nu merge ci un act de susținere și apreciere alături de recomandări de a face lucrurile mai bine sau poate doar diferit.
- Delegarea nu e un transfer de sarcini, ci un act de încredere. Nu este despre degrevare ci despre învățare.
Și o scurtă poveste de final…lucrez de curând cu o antreprenoare care a reușit să crească afacerea ei. Pe măsură ce firma crește descoperă laturi ale rolului pe care trebuie să îl exercite la care nu s-a gândit în trecut: creșterea echipei și formarea ei, structurarea unor departamente în care rolul său e mai puțin prezent, nevoia de disciplină și de rigoare, de formalizare a unor procese pe măsură ce oamenii sunt tot mai mulți. Gândirea sa de până acum se baza pe nevoia de flexibilitate, dinamică, viteză de reacție. Și iată că, dintr-o dată a realizat că modul acesta de a gândi, mentalitatea, mindset-ul său nu o mai servește. Ca să poată reuși în această etapă e important să regândească ce este acum important, noul set de valori, ce anume să perpetueze ca făcând parte din specificul și cultura firmei pe care o crește și ce este nevoie să aducă nou. Să învețe să se raporteze altfel la aspecte ale muncii care până acum o enervau. Este o schimbare subtilă pe alocuri dar esențială, cere revizuirea setului de c0nvingeri și antrenament zilnic pentru mintea și comportamentele sale.
Coachingul îi ajută pe lideri să construiască această fundație. Pentru că, odată schimbată perspectiva, tehnicile se așază natural în peisaj. Și la final, vă las cu alte câteva întrebări de reflecție:
- Ce convingeri despre rolul tău de lider te-au adus până aici, dar ar putea să nu te mai ajute în viitor?
- Unde încerci să controlezi prea mult și unde ai putea cultiva mai multă încredere?
- Cum ar arăta leadershipul tău dacă ai conduce 100% din spațiul tău de autenticitate?
Mindset-ul liderului modern este terenul fertil pe care cresc abilitățile de leadership. Fără el, competențele sunt ca niște plante în ghiveci mic: supraviețuiesc, dar nu înfloresc. Cu un mindset clar, autentic și orientat spre încredere, un lider poate transforma echipa și organizația din temelii. Iar coachingul rămâne una dintre cele mai puternice modalități de a cultiva acest teren.
Articol publicat in prwave.ro
