Fiecare an din ultimii 6 -7 ani a fost un an in care m-am felicitat ca am rezistat eroic! Nu este o afirmatie pesimista, si nu, viata nu este neaparat o lupta…am rezistat tentatiei de a-mi face blog…asa am rezistat si tentatiei Facebook multi ani pana cand am descoperit beneficiul de a fi intr-un mediu on-line cu oameni pe care ii cunosc, cu prieteni si oameni care impartasesc preocupari similare…sentimentul excesului de comunicare ma urmareste inca si acum si acest blog este o oportunitate si un experiment…
Poate va veti pune problema motivului pentru care am decis sa cream si acest canal de comunicare cu comunitatea celor interesati de dezvoltare personala si organizationala. Fiecare dintre noi, cei din echipa MMM scriem destul de mult. Ne veti gasi in on-line scriind despre ideile noastre, preocuparile noastre si uneori si despre ceea ce facem. Avem intrebari, avem momente de reflectie, avem momente de cautari, de descoperiri, de bucurie si de oboseala…viata de trainer, de facilitator, de coach iti aduce multa fericire. Nu exagerez cu nimic, daca pe mine una m-ai intreba daca vreau sa fac altceva, voi raspunde ca NU. Sunt absolut fericita cu ceea ce fac in fiecare zi, fara a ma scalda intr-o beatitudine continua insa, ca nu ne alasa mediul, si probabil ca nu ar fi nici sanatos. Deci sa fim realisti si fericiti!
Am avut dezbaterile noastre interne: to blog or not to blog…si in final am decis ca fiecare dintre noi poate avea o “voce in plus”, o individualitate care sa se contureze mai bine, fiecare dintre noi are pucte de vedere si experiente care merita impartasite…mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ies din sala de training cu o mare oboseala fizica dar cu sentimentul ca sunt mult mai puternica, am invatat de la oameni, de multe ori mai tineri ca mine, si ca as striga in gura mare pe strada ce m-a inspirat, motivat sau intrigat in acel moment.
Si iata, cred ca este un moment de maturitate in care cream acest spatiu de exprimare personala pentru fiecare dintre colegii mei care isi doresc asta.