Coachingul, cel putin la nivelul „de sus” al organizatiilor, este deja un subiect bine cunoscut si din ce in ce mai multi manageri isi doresc sa beneficieze de sesiuni de training ca parte a proceselor lor de dezvoltare personala si profesionala. Totusi, inca prohibitiv pentru marea masa de manageri, coachingul extern este cel mai adesea oferit directorilor.
In 2017, cifrele raportului anual “Executive Coaching Survey”, Sherpa Coaching, ne aratau ca, in mediul de business, in ultimii zece ani, perceptia asupra coachingului s-a consolidat definitiv. Acesta este considerat procesul de dezvoltare al liderilor cu cea mai mare valoare adaugata.
La ce ar trebui sa se astepte un client de la executive coaching? Definitia larg acceptata spune ca „in executive coaching, au loc intalniri regulate intre un lider de business si un facilitator adecvat instruit, intalniri care au scopul de a genera schimbari pozitive in comportamentul de business, intr-un interval de timp dat” (Definition from „The Sherpa Guide: Process-Driven Executive Coaching”; Thomson, 2005). Desi aceste intalniri deservesc exclusiv interesul si obiectivul clientului de coaching, „antrenorul” nu este un consultant care trebuie sa vina cu o solutie de implementat, ci ghideaza clientul printr-o serie de intrebari si un tip de conectare construita corespunzator. Acest tip de dinamica are rolul de a pune clientul in postura de a accesa resursele personale, capacitatile si cunostintele pe care le detine deja, de a-si intelege barierele si temerile, pentru a genera optiuni viabile si, cel mai important, de a-si asuma pasul urmator: acela de a actiona si de a pune in practica, de a experimenta in asa fel incat sa inregistreze un progres real. Pe toate cele trei paliere: atat rational – intelegand procesul si mecanismele sale de lucru; emotional – crescand gradul de confort si adaptare la situatiile pe care le traverseaza; intuitiv – antrenandu-si capacitatea de anticipare si accesandu-si mai bine intuitia.
Cine are nevoie de coaching?
Conform aceluiasi studiu, la nivel international, managerii care apeleaza la serviciile de coaching se afla, in proportie covarsitoare, intr-una din urmatoarele trei situatii:
- Intampina o provocare specifica legata de performanta lor;
- Doresc sa-si dezvolte in mod proactiv abilitatile de leadership si de relationare cu oamenii;
- Se afla intr-un moment de tranzitie in cariera;
Cand vine vorba despre coaching, apare adesea intrebarea cu privire la masura similaritatii cu terapia. Coachingul nu este terapie, nu vindeca si nu este intruziv in aspecte intime, personale. Fiecare client decide ce doreste sa-i impartaseasca antrenorului sau. Daca aspectele vietii personale apar in discutie si sunt relevante pentru client, ele vor fi puse pe masa, insa aceasta nu este o preconditie, iar scopul nu este unul terapeutic. Elementele comune cu terapia sunt confidentialitatea discutiilor si lipsa oricarei judecati de valoare.
Ce se intampla in Romania?
Din experienta mea de lucru cu manageri si directori din companii mari, se pare ca si Romania urmeaza tendintele internationale in dezvoltarea de leadership, iar clientii de coaching cauta, in general, un spatiu „sigur” de dialog unde sa cultive nivelul de incredere in propriile decizii si sa-si rafineze abordarile, beneficiind de feedback si perspective diferite in privinta modelelor lor mentale sau de actiune. De asemenea, ei cauta sa inteleaga cum pot face fata unor limite personale sau unor provocari date de adaptarea la roluri si echipe noi, la dezvoltarea unei viziuni proprii pe care sa o poata transmite apoi echipelor si o modalitate prin care sa-si inteleaga mai bine „sistemul” si toate partile interesate de aceasta.
In cei peste zece ani de practica de coaching, am depasit 2000 de ore de lucru individual sau cu echipe si, in majoritatea cazurilor, experientele mele de coaching au fost legate de sprijinul de care au nevoie clientii pentru adaptarea la un nou rol, cresterea calitatii relatiilor interpersonale cu echipele lor sau cu omologi din organizatie, consolidarea unui set de valori sau structurarea unei viziuni personale atat de business, cat si asupra propriei cariere.
De multe ori insa coachingul este inca privit ca o modalitate accelerata de „reparare”, nu mereu impartasita de clientul de coaching. El se inscrie in proces deoarece este una dintre metodele de dezvoltare puse la dispozitie de companie, pentru ca il considera modern sau are cunostinta de faptul ca si alti manageri au coach, dar este inca departe de a-si asuma procesul de dezvoltare in mod real, cu obiective clare de progres. Exista genul de clienti care asteapta ca „antrenorul” sa le stabileasca programul, eventual obiectivele si chiar tema de discutie. Se inscriu in proces nesiguri si se uita de multe ori la coach ca la un salvator care le va face viata, dintr-odata, mai usoara.
O bariera importanta pe care o ridica, de data aceasta, organizatiile, este aceea legata de buget. Coachingul este inca perceput ca fiind scump, desi solutia consta in stabilirea unor obiective mai clare de dezvoltare. De aceea, managerul clientului de coaching ar trebui sa se implice mai mult pe durata procesului prin oferirea de feedback constant in legatura cu progresul, sa actioneze ca un mentor pentru managerul care are un coach si, desigur, sa ofere si celelalte metode de dezvoltare (training, conferinte, proiecte, sarcini speciale), pentru a calibra si dezvolta armonios potentialul de leadership.
Am cunoscut organizatii, prin vocea directorului general, care doresc sa ofere coaching, de exemplu, membrilor din Board sau altor manageri seniori, pentru ca ei insisi au avut un coach si simt ca le-a folosit sau le-a placut. Chiar si asa, lipsa unei discutii intre acest director general si viitorul client de coaching – in care sa se stabileasca niste obiective de dezvoltare, de progres, modalitatea in care directorul general se va implica si va sustine dezvoltarea liderului – se transforma intr-o bariera invizibila si reduce din adevaratul potential al coachingului. Si asta deoarece clientul accepta – „Doar directorului general i-a fost de folos si imi recomanda…” – dar nu stie exact cum ar dori sa foloseasca coachingul pentru a deveni un lider mai bun.
Daca iti doresti un coach, inainte de a porni la drum ar fi bine sa te gandesti la cateva dintre urmatoarele aspecte:
- Coachingul este o investitie importanta de timp si bani: stiu exact ce imi doresc sa obtin?
- Coachul este partenerul meu de discutie deschisa: ce ma face sa am incredere in el si ce asteptari am?
- Ce imi asum ca voi face cu toate reflectiile, ideile sau noile perspective care decurg din procesul de coaching?
- Cat de important consider ca este sa devin „o versiune imbunatatita” a sinelui si ce va insemna asta pentru mine?
Piata de coaching din Romania incepe sa se maturizeze, iar esalonul celor care au ales sa se antreneze, sa invete, sa se pregateasca pentru a deveni „antrenorii altor lideri” este din ce in ce mai vizibil, capata experienta si nivelul de calitate creste. Exista din ce in ce mai multe cursuri, comunitati de coaching, comunitati de practica, supervizare si mentorat in coaching si de aceea indraznesc sa afirm ca piata de coaching in Romania este pe drumul cel bun.
Acest articol a fost publicat pe: https://www.wall-street.ro/articol/Careers/218343/editorial-mari-radulescu-drumul-de-la-sef-la-lider-trece-prin-coaching.html