Blog

Revenim la subiect, după ce in prima parte am analizat componența acestui complex de reziliență, profilul promovat de noi si legătura cu leadership-ul. Va propunem in continuare sa analizăm care sunt indicatorii externi cei mai evidenți legați de reziliență. Unul dintre ele este modul în care reacționăm la PRESIUNILE noastre. La acestea ar fi bine să ne uităm în primul rând când vrem să ne analizăm reziliența, dincolo de un rezultat cât de se poate de elocvent cum este profilul anterior amintit. Dacă ajungem să înțelegem cauzele presiunilor noastre, tehnicile pe care le vom folosi ulterior devin absolut abordabile. Ne referim în special la PRESIUNI, legate de: scopuri și obiective frici: frica de eșec, de succes, de singurătate și altele care vin la pachet cu multe convingeri limitative (“ Viața este grea”, “ E din ce în ce mai dificil”, “ Sigur va fi mai greu” “Reușesc doar oamenii cu bani și relații”, etc), constrângeri financiare ( credite, datorii), presiuni sociale – ex: ne-am impus o anumită imagine/ statut și menținerea lui crează stres pentru că e insoțit cu multe costuri Lipsuri, cel puțin temporare de anumite resurse ( bani, restrângeri de context economic și social) Multe urgențe concomitente Problema esențială care ține de PRESIUNI este că daca nu suntem atenți la noi înșine, ne putem autosabota ușor, ascunzându-ne după ele, folosindu-le drept scuze și neabordând viața și munca in mod proactiv. Unul dintre marile plusuri ale acestui model, prin aplicare pas cu pas, este dat nu doar de capacitatea de a neutraliza efectele negative date de aceste presiuni, ci și de descoperirea unor noi soluții despre cum putem fi mai rezilienți. Ce tehnici avem la îndemăna: Angajament: Alegi să te trezești cu entuziasm și să găsesti lucruri care iți plac in munca ta Iți cauți sens și scop în tot ceea ce faci Acționezi și reverifici că faci asta în conformitate cu valorile și prioritățile tale Provocări: Cauți să adaugi proiecte indraznete în munca ta, care să iți iți pună în valoare abilitătile Cauți soluții noi la lucrurile care nu funcționează sistematic Cauți oportunități noi deoarece reprezintă o componentă importantă din viața ta Control: Aici putem aplica cu succes acel model al cercurilor concentrice care împarte modul de responsabilizare în 3 arii: Zona noastră de responsabilitate și control 100% Zona unde putem influența Zona risipei de energie, pe care ar trebui să o evităm, ca să nu ne cream presiuni inutile. E zona care nu depinde de noi. Cea mai frecventă greșeală pe care o fac oamenii este să nu realizeze care este zona risipei de energie și să se lupte cu “morile de vânt”. Conectivitate: Antrenarea empatiei care, crește simțitor calitatea interacțiunilor noastre Apelarea la oameni când avem nevoie de ajutor, că să nu mai luăm totul asupra noastră Antrenarea curiozității în conversație Echilibrarea relațiilor din perspectiva a cât dăm și cât primim Toate sunt foarte utile și ne readuc, invariabil la ciclul de început al acestui model: SCOPUL.  Ce este cu adevărat important noi. Ce aduce aduce valoare, în fiecare moment. Ne plângem sau ne ne temem uneori că poate nu prioritizam corect și de asta ajungem în punctul să ne scape lucrurile de sub control. În ​realitate, criteriul de baza al prioritatiilor noastre ar trebui sa fie data de gradul de importanță personală si nu de urgență sau de raportare la autoritați. În concluzie, putem spune că reziliența este cel mai mult legată nu de capacitatea de a sta drept în bătaia vântului, ci despre valorile noastre fundamentale. Despre ceea ce este cu adevarat important pentru noi si dă vieții noastre SENS.

“Reziliența este o caracteristică intrinsecă, un capital personal și o abilitate de leadership absolut necesară zilelor noastre” spunea Madi Rădulescu recent, într-un eveniment interactiv, dedicat acestui subiect. Reziliența are o legătură puternică cu voința noastră și este antrenată de multe forțe interne care ne ajută să mergem mai departe, mai ales în circumstanțe mai puțin favorabile, ca cea traversată de noi toți acum. Despre reziliență s-a început să se discute mai mult, în diverse medii și la diferite niveluri, în special de când a început pandemia. Justificat, de altfel, pandemia ne-a aruncat brusc într-o mare în care trebuie să demonstrăm că știm să inotăm, după ce am tot învățat diverse teorii și tehnici, pe uscat. Este la fel ca diferența între a citi multe cărți și cursuri despre parenting și a fi prezent în diverse comunități online și offline, față de realitatea de a fi părinte. Și unde iți dai seama că ai un copil unic și tu ca părinte ești de asemeni unic și “trebuie” să te adaptezi rapid și mai ales potrivit dezvoltării copilului tău. Din păcate, sau poate mai degrabă din fericire, reziliența este mai mult mai complexă decât o simplă adaptare la perioade povocatoare sau doar capacitatea de revenire din burn-out, unul din subiectele pe care oamenii le leagă de reziliență. Este mult mai mult. Dacă ar fi doar despre vremuri tulburi, am putea-o confunda în mare măsură cu managementul stresului, care este predominant reactiv pentru că ne ajută să tratăm simptome deja apărute. Reziliența este în special despre prevenție. Un nou fel de a fi și de a acționa. Pentru că toate crizele și dificultățile, la un moment dat trec , așadar ne este mult mai util să ne stabilim un nou mod de viață și de lucru adaptat acestui mediu VUCA în care trăim. Iar asta nu din 2020, sunt câțiva ani buni de când schimbările se întâmplă rapid și cer adaptare nu doar la situație ci și la noi înșine, în toate transformările noastre. “Reziliență” vine din latinescul “resilire” care înseamnă “a reveni”. La fel cum valurile mării revin mereu la țărm, neobosite, realizând-și în în esență sensul lor în această lume. La fel, fiecare dintre noi are o misiune de viață, care în planul profesional este reflectat pragmatic de scopuri și obiective, care apoi prind viață prin planuri, taskuri, acțiuni, rezultate care derivă apoi în noi scopuri ce se circumscriu apoi aceluiași cerc inițial. Așadar, axarea pe SCOP este esențială în tot ceea ce reprezintă viața noastră, implicit în matricea rezilienței noastre personale. SCOPUL ne cere să fim interogativi din când în când și, să revalidăm dacă suntem pe drumul cel bun, dacă ne trezim în fiecare zi pentru cele mai potrivite motive pentru noi. Ce ne dorim și cum ne reconectăm la scopurile și acțiunile noastra, setează baza rezilienței. Revalidând scopurile, de cele mai multe noi ne revalidăm valorile și principiile de viață. Și dacă sunt conforme cu ceea ce facem, cu siguranță avem un sentiment de armonie și mulțumire personală, care în final se transformă în cel mai bun motor de automotivare. O altă caracteristică importantă a rezilienței este AUTONOMIA. Decurge oarecum din SCOP, pentru că dacă știi sigur ce vrei și ești hotărât să reușești, ar cam “trebui” să știi și ce să faci. Fără să iți spună cineva pas cu pas. Și fară să se simți pierdut că lucrezi de acasă și parcă ești cam “singur pe câmpie”. Până la urmă, la birou sau acasă, ești parte dintr-o echipă, dintr-o companie, ai un manager care iți trasează direcții, date de obiective și politici, însă autonomia joacă un rol foarte important. Pentru că te ajută să fii propriul tău ‘șef’, să iți setezi singur standarde și trasee de urmat, care să te sprijine să iți atingi obiectivele personale și de echipa. ADAPTABILTATEA este o altă caracteristică a rezilienței, desprinsă intutiv din ceea ce înseamnă acest complex. Nu poți fi rezilient fără să te adaptezi din mers la schimbări. Unii îi zic agilitate, alții flexibilitate, însă oricum am defini-o, ne referim la un aspect foarte important pentru noi toți. Remarcăm cu surprindere aproape zilnic oameni care se adaptează foarte bine la diverse circumstanțe, valorificându-și resursele și transformând cu adevărat provocările în oportunități. Am auzit atât de des poate acest lucru că îl considerăm un clișeu demonetizat, însă se dovedește a fi extrem de real și valoros, când reușim să ‘bifăm’ și astfel de experiențe. Și dacă sunt des repetate, se transformă într-un mod de viață, total benefic nouă. HOTĂRÂREA vine la pachet cu ADAPTABILITATEA și SCOPUL. Este că untul într-un sandwich:) Creează un liant puternic și ne ajută să rămânem pe drum, conectați la scop. Parcă ce lipsește acum din peisaj…sunt oamenii. Cu alte cuvinte, CONECTIVITATEA. Fără oameni, fară comunicare, am fi niște solitari invârtindu-ne într-un cerc restrâns, din care nu putem evolua prea mult. În munca noastră, auzim multe experiențe de viață din cadrul companiilor din interiorul echipelor. Sunt din fericire multe povești de succes despre echipe care acum, în timp de pandemie si post-pandemie s-au sudat.  Au comunicat mai mult, s-au integrat mai bine. La fel, în plan personal, in familie. Sunt multe familii în care s-a sudat relațiile. Intre soți. Intre părinți și copii.  Constrângerea de a sta acasă s-a dovedit a fi un prilej foarte bun de a consolida relațiile. CONECTIVATEA ține oamenii împreună, îi face sinergici, le dă o energie unică. Și acolo unde există valori de grup care se suprapun peste valorile personale ale fiecăruia din grup, relațiile și legăturile se formează și se păstrează aproape natural. Nu este nevoie de ‘strategii de coeziune’. Nu că ar fi ceva rău în ele, însă dacă doar aceste strategii există iar congruenta de valori nu există, acolo lucrurile se întâmplă foarte artificial și lipsit de impact. Mai este loc în acest ‘preparat’ numit REZILIENȚĂ și de OPTIMISM? Absolut! Optimismul este că un mănunchi de raze de soare, care dau farmec fiecărei zile. Pare de ignorat până îi sesizam lipsa, la fel cum soarele, constatăm că este cel mai dorit și iubit fix în zilele mohorâte. Avem nevoie de optimism ca de aer. Ne încarcă cu energie pozitivă și ne dă multă putere de viață și de muncă. Pentru o parte dintre noi, imaginile devenite virale cu italienii cântând la balcoane, în început de pandemie, acum un an, ne stârnesc zâmbete și ne dau multe de înțeles. Imaginea lor poate fi replicată și adaptată la fiecare context al nostru. https://www.youtube.com/watch?v=DDRiINXik00 Credința că fiecare perioadă dificilă are și un final, când vom fi mai puternici și mai pregătiți pentru orice, ne ajută să ne ancorăm în reușită și ne scot în cale multe soluții și resurse. Și, poate mai lipsește doar un ingredient : DISCIPLINA! Deloc ultima, deloc de neglijat. Nu prea ne place, să fim sinceri, mai ales uneori însă este absolut necesară. Disciplina muncii, diciplina unei diete, a somnului, a unei rutine de mișcare zilnică este o resursă imensă de reziliență. Pentru că este o resursă de sănătate, de gândire pozitivă și un exercițiu excelent de antrenare a voinței. Atât de clară, că nu are nevoie de explicații. Aproape fară excepție, am greșit cu toți din când când în unul dintre palierele acestea și am suportat consecințele. Oboseală, kilograme în plus, probleme de sănătațe, tonus scăzut…și lista poate continua. Oricât de plictisitoare poate fi disciplina, fără ea nu putem ajunge prea departe și suntem constienți de asta, mai devreme  sau mai târziu. Și iată cum…adunând aceste 7 piese de puzzle, care s-au ‘cerut’ una pe alta, SCOP, AUTONOMIE, ADAPTABILITATE, HOTĂRÂRE, CONECTIVITATE, OPTIMISM și DISCIPLINĂ am alcătuit un tablou complet și complex iar Persona Global, partenerul nostru strategic le-a reunit și dezvoltat pe fiecare în parte sub forma unui set de abilități, având o elaborate cercetare, în spate și, apoi împreună, au format un produs de excepție, numit RESILIENCE, ce genereaza un Profil individual de Reziliență. Este util la orice nivel, dar mai ales pentru lideri. Ei sunt in primele randuri și sunt primele modele de leadership pentru oamenii din echipele lor. Creat pe baza unei metodologii științifice demonstrate sistematic și a unei munci de cercetare ce a durat 7 ani, profilul este unul cât de se poate de pragmatic, măsurabil, pe bază de autoevaluare (sub formă de chestionar) și propus cu soluții de dezvoltare a fiecărui set de abilități în parte. Cum putem, deci, stabili care este nivelul nostru de reziliență? Completând un astfel de chestionar ce va determina apoi profilul individual și integrându-l apoi într-un program de dezvoltare, că să aibă un rezultate sustenabil. Mai multe detalii gasiti aici.

Profesia de coach pare încă la început de drum în România, deși nu mai este chiar așa. Estimarea este că, în România, sunt câteva sute bune de coachi profesioniști, poate cifra merge către 1000, din cei peste 7000 prezenți în Europa centrală și de Est și, din cei peste 70000 la nivel global. Organizați în câteva asociații profesionale globale (cum este ICF – International Coach Federation, cu peste jumatate din această cifra, ca membrii) sau regionale, cei care au ales această cale de a profesa contribuie nu numai la dezvoltarea profesională a clienților lor dar au inițiative de sprijin in societate, susținând prin practica lor, pro bono, diverse cauze. În pandemie peste 80% din coaching s-a mutat online. Una dintre preocupările tuturor la începutul pandemiei a fost că va avea de suferit conectarea interumană însă realitatea a dovedit după un an că circa 70 % dintre cei care au beneficiat de sesiuni de coaching online, consideră că a avut un impact foarte important asupra sănătății lor emoționale și mentale și a felului în care au reușit să treacă prin dificultățile acestor vremuri. Toate aceste cifre provin dintr-un studiu făcut în 2020 de ICF. La nivel global, peste 50 % din coachi declară că au crescut considerabil numărul de sesiuni oferite pro – bono, cu scopul de a sprijini diverse categorii sociale și profesionale care nu apelează în mod obișnuit la coaching, să treacă cu bine prin această etapă. 68% din totalul sesiunilor de coaching oferite la nivel global au clienți femei Se pare că de cele mai multe ori, la coaching apelează femeile. 68% din totalul sesiunilor de coaching oferite la nivel global au clienți femei, iar în Europa de Est, peste 80% dintre clienți sunt femei. Majoritatea clienților, peste 60% fac parte din generația X și cca 20% din Generația Y. Europa de Est se distinge din nou având cel mai mare număr de Millennials (31%) care apelează la coaching pentru dezvoltarea lor personală și profesională, clientul tipic de coaching având intre 34 si 48 de ani. Credem că acest lucru este o veste bună, mai ales pentru economiile încă emergente ale Europei de Est. Cu cat profesionalizarea și căpătarea unui echilibru personal, mental și emoțional, abordarea cu mai multă încredere a provocărilor din viața personală și profesională a celor care se angrenează în procese de dezvoltare prin coaching este mai importantă, cu atât capacitatea aceste regiuni da se dezvolta economic crește. Pe lângă toate aceste cifre, care ne dau încredere în dezvoltarea unei profesii, aș reveni la câteva principii de bază pe care e bine să le cunoască cineva care își dorește să lucreze cu un coach. Coachingul se bazează pe conversații deschise, bazate pe încredere în care, coachul ofera clientului posibilitatea de a reflecta, de a cauta să identifice și să înțeleagă ce îl ghidează și influențează în parcursul său, să caute și să găsească în mod autonom soluții la situațiile și contextul în care se află, utilizând punctele sale tari și potențialul. Ceea ce înseamnă că procesele de coaching se adresează oricărui adult, indiferent de vârsta la care se află, profesia lui sau tipul de situațăă, probleme sau preocupări pe care le adduce în aceste conversații. Importantă este motivația personală de a face un progres și de a beneficia de sprijinul unui partener de reflecție pentru a face pași în direcția acestui progres. A existat, mulți ani, gândirea că ne adresăm prin coaching doar managerilor de la vârful organizațiilor. Sau, că este ceva elitist pe care nu și-l pot permite sau nu îl pot accesa prea mulți. De fapt, nu este așa. Ca în fiecare profesie și în coachingul profesionist, există diferite etape de pregătire, experiență practică și acreditare la nivel local sau internațional. Fiecare etapa de pregătire necesită atât un efort și o asumare personală cu ce o investiție financiară considerabilă din partea acelui coach. Și este un parcurs pe viață deoarece, în domeniul învățării și al transformării personale, al comportamentelor și relațiilor interumane, cercetarea și studiile globale ne ajută să facem progrese extraordinare în a deveni, prin învățare și practică, mai buni în această meserie de coaching. De aceea, o recomandare pentru cei care ar dori să lucreze cu un coach ar fi, să studieze zona asociațiilor profesionale de profil care oferă o înțelegere mai bună asupra diverselor niveluri de experiență și practică sau a diferitelor nișe pe care le abordează membrii lor, coachi. Un lucru care este mai puțin cunoscut este despre inițiativele de voluntariat ale celor care practică coachingul. În ICF, aceste inițiativă sunt agregate sub coordonarea fundației ICF. Și în România, de exemplu, proiectul global denumit Ignite, a sprijinit în ultimii ani peste 250 de manageri de școli și licee. Și în România, peste 40 de coachi voluntari contribuie la antrenamentul unor manageri de școli care sunt angrenați în diferite programe de formare cum ar fi cele ale Asociației pentru Valori în Educație, într-un parteneriat strategic. În ultimii 3 – 4 ani această inițiativă crește și ne dă speranța că sistemul de educație din România se va transforma din interior printr-un management mai profesionist al fiecare unități de învățământ. Feedback -ul arată că peste 50% dintre aceștia au văzut o schimbare semnificativă a leadershipului lor, 90% au declarat că procesul de coaching a contribuit la succesul lor și că 97% se simt motivați să acționeze pe baza a ceea ce au învățat prin coaching. Cum contribuie coachingul profesionist în societatea românească, în 2021 În fiecare an, la nivel global are loc o agregare a energiei din zona comunității internaționale de coachi profesioniști: luna aprilie sau luna mai de peste 13 ani au o Săptămâna Internațională a Coaching-ului. Coachi din întreaga lume, în mod voluntar, vin către publicul larg și oferă sesiuni de coaching pro Bono. Scopul este de a educa publicul cu privire la valoarea pe care o are lucrul cu un coach profesionist și de a populariza rezultatele și progresele obținute prin procesul de coaching. Coachingul este o profesie de vocație. Nu poți profesa, nu te poți dezvolta și nu poți crea un impact real în creșterea și dezvoltarea celui din fața ta dacă nu crezi cu tărie în beneficiile pe care le aduce coachingul în viața fiecăruia care apelează la această formă de învățare, unul dintre cele mai eficiente instrumente de leadership și creștere personală, profesională și relațională. Anul acesta Săptămâna Internațională a coachingului este între 17-23 mai și reunește peste 70 de voluntari care, împreună, donează peste 650 de astfel de sesiuni „Sfidăm timpurile acestea pline de provocare” spune inițiativa globală „Defying Challenging Times”. Sunt invitați să aibă experiența coaching-ului toți cei care vor să se dezvolte către o viață personală și profesională de succes: lideri, manageri, medici și personal din sistemul de sănătate, antreprenori, specialiști în resurse umane, jurnaliști, profesori, studenți, voluntari în serviciul organizațiilor non-profit etc.Profesia de coach pare încă la început de drum în România, deși nu mai este chiar așa. Estimarea este că, în România, sunt câteva sute bune de coachi profesioniști, poate cifra merge către 1000, din cei peste 7000 prezenți în Europa centrală și de Est și, din cei peste 70000 la nivel global. Organizați în câteva asociații profesionale globale (cum este ICF – International Coach Federation, cu peste jumatate din această cifra, ca membrii) sau regionale, cei care au ales această cale de a profesa contribuie nu numai la dezvoltarea profesională a clienților lor dar au inițiative de sprijin in societate, susținând prin practica lor, pro bono, diverse cauze. Articol preluat din life.ro  

În mod evident, veștile sunt îmbucurătoare pentru toți în legătură cu întoarcerea la anumite obiceiuri și libertăți pe care le aveam înainte de declanșarea pandemiei. Dar felul în care ne raportăm la aceste vești este diferit - atât în plan personal, cât și la nivelul instituțiilor și organizațiilor. O parte importantă a celor care lucrează în organizații a petrecut ultimele 15 luni lucrând de acasă. O schimbare bruscă pe care au integrat-o foarte rapid în viețile lor - pentru că nu am avut încotro. Schimbare care a lăsat urme importante în viața fiecărei familii. Pe deoparte, toate efectele pozitive ale timpului petrecut alături de copii și familie, timp care înainte era complet dedicat acasă, fie la serviciu, fie călătorind. Însă statul la un loc a adus și foarte multe dificultăți - pentru că apartamentele și casele noastre nu erau pregătite pentru a face față lucrului online și școlii online. Toate acestea par acum o istorie, pentru că între timp ne-am obișnuit, ne-am creat noi obiceiuri de interacțiune, noi zone de confort și am înțeles necazurile pe care ni le poate aduce dorința de a sfida cerințele impuse de pandemie. Întreaga societate a acceptat, până la urmă, în largă măsură restricțiile, noile obiceiuri de trai, de muncă, de interacțiune cu familiile și prietenii noștri. Cei care nu au acceptat s-au pierdut până la urmă în marea masa de oameni care și-a dorit în toată această perioadă să scăpăm de efectele Covid și să ne putem întoarce la multe dintre lucrurile care lipsesc acum în viața noastră. Pare că se apropie momentul mult așteptat al eliminării majorității restricțiilor. Și este momentul cel mai bun să analizăm cu înțelepciune care este linia fină pe care o vom trage între ceea ce ne dorim și ceea ce este posibil să facem la acest moment. De aici abordările pot fi foarte diferite.   Relaxarea - între optimismul guvernanților și abordarea precaută a mediului privat La nivel de ansamblu al conducerii, remarcăm un optimism important în ceea ce privește posibilitatea de a avea o relaxare majoră chiar acum, peste câteva zile. Primim mesaje încurajatoare în legătură cu nivelul de vaccinare (deși cifrele oficiale ne cam contrazic), primim încurajarea că economia a repornit, ba chiar cu motoarele foarte bine turate și cu niște indici de creștere impresionanți. Ce se vede la nivelul companiilor, mai ales a companiilor mari private, este o abordare prudentă a acestor relaxări. În mod evident, toate companiile își doresc o recapacitare - există resurse disponibile și foarte multe proiecte care să poată genera prosperitate pentru societate și pentru companii. De la proiecte de infrastructură la proiect de inovație și digitalizare - toate au nevoie de oameni care să fie bine conectaţi și motivați de munca lor, să vadă posibilitatea ca toate eforturile lor să ducă la ceva mai bine pentru ei și familiile lor. În companii se discută planuri de întoarcere eșalonată la lucrul de la birou într-o formula hibridă, în combinație cu munca de acasă. Dacă înainte de pandemie această formula hibridă era un beneficiu atent negociat de fiecare manager cu echipa sa, realitatea de astăzi ne arată că în majoritatea echipelor există oameni care vor să continue să lucreze doar de acasă și există oameni care vor să aibă în viețile lor acest program hibrid, care să le asigure și zile în care să se poată concentra și să fie mai productivi în confortul casei lor, să coordoneze prezența lor acasă cu o eventuală școală online a copiilor, să beneficieze de prezența la serviciu mai degrabă pentru a se coordona și a socializa cu colegii decât ca obligație de prezență zilnică. De-aici rezultă niște preocupări ale managerilor: cum facem această reconectare și cum trecem peste disconfortul creat de data aceasta de întoarcerea la birou față de marele disconfortul creat de trimiterea bruscă acasă acelorași colegi acum 15 luni; ce păstrăm din aceste obiceiuri noi de lucru și cum evităm pe viitor oboseala de conectare online ore în șir și noua dependență de ședințe virtuale, care a apucat să se instaleze, între timp. Este de așteptat ca o mare parte dintre cei care au lucrat de acasă să-și dorească să continue și să beneficieze de această flexibilitate. S-au făcut progrese, între timp, în legătură cu digitalizarea muncii, cu instalarea de sisteme de colaborare virtuală - oamenii s-au adaptat și au învățat să le utilizeze. Legislația muncii a făcut progrese importante și flexibilitatea forței de muncă este, astăzi, o realitate care naște un nou tip de competiție pe piața muncii. Posibilitatea de a lucra de la distanță exista și înainte de pandemie. Dar mult mai puțini erau cei care aveau curajul să aplice pentru un post unde șansa de a-și cunoaște colegii și de a-i întâlni față în față era foarte redusă. Deschiderea oamenilor de a-și schimba serviciul într-o piață a muncii mai puțin tangibilă, cu locuri de muncă virtuale, este astăzi o realitate. Dacă în mediul privat, întoarcerea către noua realitate a muncii pare să se facă treptat, cu multă atenție și responsabilitate, pentru a evita declanșarea unor noi focare de îmbolnăvire, mesajele pe care le primim din partea Guvernului sunt că, cumva după 1 iunie, în afară de câteva restricții minimale, totul revine la normal. Aș dori să subliniez o chestiune de comunicare corectă și responsabilă și de un management al percepțiilor populației, pentru a preveni atât crearea unui nou val Covid, cât și a unor așteptări nerealiste care, apoi, să genereze un val crescut de frustrare și nemulțumire. Joaca cu popularitatea are efect de bumerang. Schimbările bruște generează - pe lângă entuziasm - și potențiale disfuncționalități. Ceea ce este clar este că vedem două vehicule cu două viteze: mesajul public care poate induce ideea de final și poate deveni periculos și abordările mai prudente, structurate și etapizate - ce se întâmplă în companiile private -, care au ca scop diminuarea efectelor acestor schimbări bruște. Nu vreau să sugerez că cei care gândesc relaxările nu au făcut un plan bine pus la punct, etapizat și atent monitorizat, pentru că nu am informații exacte în această privință. Percepția că există două abordări, două viteze și două potențiale efecte există, însă. Despre managementul schimbării Cunoaștem din managementul schimbării că una dintre cele mai importante componente este managementul percepțiilor. Acțiunile oamenilor se bazează pe percepțiile lor. Cu cât sunt mai conștienți de situația reală, de beneficiile fiecărei etape și de riscurile pe care încă etapa în care suntem le conține, cu atât ei vor putea lua decizii mai corecte în privința vieților lor. Altfel, întoarcerea la așa-zisa normalitate (care era normalitate acum un an și ceva și care poate nu mai este astăzi) poate crea efecte generatoare de multă bătaie de cap. Miza mișcării economiei este una foarte importantă pentru noi toți. Miza mișcării economiei cu multă responsabilitate este și mai mare. Responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi indiferent de abilitatea cuiva de a formula mesaje care să traducă realitatea exact așa cum este ea: într-un stadiu intermediar, în care nu am scăpat încă de pandemie, dar oamenii au început să învețe să aibă încredere că putem să ne ducem viețile mai departe, având în multitudinea de provocări personale și prezența acestui Covid. Pe care știm să-l ținem sub control.