Blog

Despre empatie și încredere

Despre empatie și încredere

By Camelia Gheorghiu

Tagged in Leadership , Dezvoltare organizationala , Dezvoltare personala , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

Avem nevoie de empatie și de încredere. Să primim și să oferim, în mod echilibrat. Relatiile umane trainice, indiferent că vorbim de cadrul familial, social sau profesional cer empatie și încredere. În mediul de business sunt fundamentele pe care construim atât coeziune cât și sinergie în atingerea unor scopuri profesionale și a unor obiective stabilite. Sunt angajați care aleg să plece din posturi bune datorită unui climat lipsit de încredere. Lipsa integrității, a consecvenței în comunicare, lipsa de claritate în formarea cerințelor și a obiectivelor, lipsa unei culturi sănătoase și multe alte cauze. Oricât de bine ți-ar fi la început și oricât de satisfăcător ar fi pachetul de beneficii, la un moment dat stresul creat de lipsa de încredere este atât de mare încât iți dai seama că s-ar putea să plătești cu propria sănătate sau sacrificandu-ți viața personală, pentru că nu mai ai spațiu mental și emoțional să te bucuri de nimic, în timpul liber. Dar...ce înseamnă încredere? Am cules câteva parereri la un eveniment recent MMM Consulting: “Încredere înseamnă  deschidere și ​libertate” “Încredere înseamnă să mă simt în siguranță“ „Simt încredere când managerul nu face micro-management cu mine” “Încredere înseamnă să nu iți alegi cuvintele cu grijă și să ai teama de a fi judecat”. “Încredere înseamnă transparență și siguranță” “Încredere simți când ai certitidinea că ai fost înțeles” “încredere înseamnă că îmi permit să fiu vulenarbil, fară să supor consecințe din asta” “Încredere= Fără măști” “Încredere e acolo unde oamenii își permit să fie creativi, nu obedienți. Unde greșeala nu e taxată cu avertismente, penalizări sau poate și mai rău.” În ce fel de oameni avem încredere, mai ales în mediul profesional ? Aproape la unison, am primit aceste răspunsuri: “În oamenii care știu bine ce fac, sunt buni profesioniști” “Își aliniază comunicarea cu faptele” “Demostrează un caracter integru, sunt consecvenți și perseverenți în tot ce fac” “Își asumă deciziile, erorile și se implică serios în munca lor”   De obicei, când oamenii sunt din acest registru, încrederea se construiește natural, nu este necesar vreun efort conștient, în mod special. Deși în teorie lucrurile par simple și clare, în practică apar paradoxuri. Poate cel mai mare paradox este faptul că deși toți oamenii sau marea lor majoritate își doresc să aibă relații de încredere cu cei care bifează comportamentele de mai sus, uită de reciprocitate. Că să ai o relație de încredere, nu doar celălalt trebuie să demonstreze încredere, ci și tu, cel care ceri asta. Pe cât ești de exigent cu ceilalți, ar trebui să fii și cu tine. Să ai aceleasi standarde. De prea multe ori însă vedem/trăim standarde duble. Cerem celorlalți foarte mult iar nouă puțin, acordându-ne multe circumstanțe atenuante: “Eram obosit și am uitat să îi trimit ce i-am promis”, “Eram nervos, ce era să fac, lasă-l să se învețe minte”, “Nu am putut să mă țin de cuvânt, că s-au schimbat lucrurile între timp”….și lista poate continua indefinit, sună oricum foarte familiar pentru noi toți… Oricâte scuze am avea, nu ajută la nimic, situațiile pot degenera de la dezamăgire până la conflict în multe forme iar rezultatul este unul simplu și trist: lipsa de încredere, în cele din urmă. Bariere puse. Condiționări noi. Prudență. Anularea unor inițiative și proiecte noi. Un alt mare paradox este lipsa încrederii în sine. Poate fi încredere de sine scăzută sau chiar stimă de sine scăzută. Și asta ne va face să nu spunem de multe ori ce gândim. Exemplu clasic, cu ședințe în care multă lume tace la diverse intrebări adresate tuturor și apoi în pauze apar tot felul de comentarii pe la colțuri legate de subiectul întrebărilor lăsate fară răspuns în ședință. Ne e teamă de consecințe? Ne e teamă că poate nu e relevant ce spunem? Nu avem destule date? Oricum ar fi, neîncrederea crește și asta nu crează o premisă productivă pentru nimeni din compania respectivă. Posibile soluții? Dezvoltare personală luată în serios la nivel individual, cu lucru pe stima de sine și încredere de sine, comunicare deschisă, exprimarea cu asertivitate a nemulțumirilor. Ajută asta întotdeauna? Din păcate, nu. Dacă avem de-a face cu manageri care nu au maturitate emoțională și devin defensivi la fiecare feedback care se dovedește a fi” ne-laudativ” la adresa lor, nu ajută nici un demers, oricât de diplomat și elocvent. Ba dimpotrivă.  Însă, merită încercat, cel puțin o data. Uneori avem și surprize plăcute. Un alt paradox este că nu legăm în mod natural încrederea de empatie. Nu poți crea încredere și avea parte de încredere, fară empatie. Fară să te pui serios în “papucii” ceilalt și să te gândești cum se simte, ce așteptări are și care este contextul în care se găsește. Și să iți oferi în mod sincer sprijinul să îl ajuți, daca poți. Angajații cer empatie de la managerii lor. Pe bună dreptate. Însă încearcă oare toți să înțeleagă pe deplin contextul unui manager? Că poate are perioade cu nopți de insomnii, încercând să găsească soluții? Că responsabilitatea este foarte mare și cerințele presante?!... Managerii, la randul lor, încearcă și uneori chiar reușesc să arate empatie. Aceasta ajută foarte mult în fiecare echipă și mulți dintre ei au început să înțeleagă acest lucru, în ultimii ani. Și este o lecție greu de învățat pentru că marea majoritate sunt directivi, axați pe obiective și rezultate. Nu au empatia ‘în sânge’, nu e o trăsătură naturală. E mai degrabă o abilitate dobândită în timp dar care este recompensată cu relații coezive și un plus de motivație pentru toață lumea. Și la final de lună, cu rezultate mai bune de business. După cum spune Simon Sinek, dacă leaderii și-ar conduce oamenii cu empatie și perspectivă, într-o atmofera de vulnerabilitate asumată, în care principala precupare ar fi să-și să trateze oamenii din echipe că pe ființe umane, pe care dacă ii sprijină în mod consecvent, ar realiza că ar obține de la ei de o mie de ori mai mult decât să-i “stoarcă că pe niste prosoape”, să fie cât mai productivi. Empatia este așadar o premisă a încrederii. Ce putem face însă pentru a deveni mai empatici? Brene Brown are un discurs memorabil despre empatie, merită urmărit până la capăt. Ea spune că asumarea vulnerabilității, curajul și compasiunea sunt ingredientele cheie ale empatiei. Curajul l-a definit nu ca pe un sinonim al vitejiei ci ca puterea de a te arăta lumii imperfect și, în același timp, mulțumit de imperfecțiunea ta, pentru că este realitatea ta și nu o imagine socială dezirabilă. Compasiunea sau blândețea față de noi înșine ne va ajuta să fim mai blânzi și cu ceilalți și să-i eliberăm de ‘celebrele’ judecăți de valoare de care încercăm să ne îndepărtam cât putem, cel puțin noi cei care am înțeles că sunt superficiale și neproductive. Iar vulnerabilitatea, ca bază de conexiune reală, esențială empatiei, ne ajută să fim autentici, să fim în contact cu emoțiile noastre, ca mai apoi să putem simți și emoțiile celorlalți. De multe vedem oameni (putem fi și noi printre ei:) care și-au tot reprimat emoțiile negative sub imperiul unui autocontrol impus cu strășnicie și poate i-am admirat, însă constul acestui efort este reprimarea emoțiilor pozitive, în egală măsură. Nu putem fi selectivi. Nu putem alege să stopăm tristețea, furia, rușinea și să manifestăm doar bucurie, recunoșțință, bunătate, entuziasm. Și ce se întâmplă, in timp?... La un moment dat, devenim incapabili să simțim și să exprimăm emoții, suntem că niște roboței care nu mai sunt conectați la viață. Și acesta este un tablou foarte trist cu oameni care ajung în depresie, nu își mai găsesc sensul și s-ar putea să caute emoții artificiale, într-o modalitate foarte toxica pentru ei. Iată și materialul video: https://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o ​Un exerctiu simplu, de antrenare a empatiei, propus de Luiza Ștefan, pentru că empatia la fel ca și condiția fizica, nu se crează din discursuri motivaționale, ci din rutine sănătoase, ar fi următorul: Să ne creem obiceiul că la un anumit interval de timp, să notăm experiențele care nu demostrează empatie din partea noastră Să punctăm specific comportamentele avute și emoțiile simțite Să ne punem întrebarea : „Cum aș fi putut să mă comport diferit?“ , împreună cu o motivație solidă Să raspundem la: “Cum aleg să mă comport în viitor într-o situație similară”? Dacă toate lucrurile acestea vor fi notate, subconștientul notru vă fi ‘notificat’ indirect să ne ofere noi soluții și noi motivații de a fi empatici cu adevărat. Cu bucurie și convingere, nu dintr-un sentiment de constrângere dat de un comportament dezirabil sau o normă socială. O altă soluție practică, propusă tot de Luiza, vine să completeze propunerea anterioară ar fi practicarea ascultării active, în 3 pași: Auzire Rezonanță (simți ce simte celalalt) Înțelegere sistemică (încadrezi totul într-un sistem, înțelegând contextul creat). Într-o altă perspectivă însă cu efect similar, practicăm empatia întăi COGNITIV, înțelegând ce s-a întâmplat și cum gândește celălalt și chiar anticipandu-i nevoile și modul de exprimare, apoi EMOȚIONAL, conectăndu-ne la emoțiile sale specifice ( teamă, rușine, dezamăgire, furie) și în cele din urmă practicând empatia de COMPASIUNE în care ne arătăm disponibilitatea și dorința reală de a ajuta. Până la urmă, empatia este unul dintre pilonii de bază ai inteligenței emoționale, așa că avem toate motivele să o analizăm, să o practicăm și să dezvoltăm înțelegere profundă asupra sa. ​

May 20, 2021

CITESTE MAI MULT

De ce iubim generația Z ?

De ce iubim generația Z ?

By Camelia Gheorghiu

Tagged in Training , Bune practici , Corporatie , Inovare , Eficienta , Inteligenta emotionala , Blended learning

Zilele tecute a avut loc o conferință importantă organizată de Cariere și HR Manager cu tema “FAST FORWARD. ORGANIZAȚIA VIITORULUI THE FUTURE OF EMPLOYEE EXPERIENCE” despre tendințele mediului viitor de lucru, în contextul afluxului semnificativ de generație Z în companii. Cu aceasta ocazie, Diana Voicu a avut o intervenție  pragmatică și foarte inspirată despre ceea ce are bun această generație, cum putem să valorizăm la maxim lucrul cu ei, ce îi motivează și care sunt avantajele lucrului cu generația Z, din perspectiva unui proiect de succes pe care îl derulează de câțiva ani. “ Schimbul de generații  este alături de uriașul val de work from anywhere  și cel de de digitalizare, un trigger  de transformare  a mediului de lucru”, spune Diana, referindu-se la acești tineri care acum pășesc cu entuziasm și încredere în mediul profesional.  Alături de ei, și-a petrecut mult timp în ultimii 4-5 ani, în proiecte dedicate lor, cum este și EY Express, un proiect amplu marca Ernst & Young prin care se angajează anual foarte mulți tineri din generația Z. Modul în care se derulează îmbină perfect partea de learning și testare, ceea ce a determinat chiar de la început un engagement solid și o inducție rapidă. Cu alte cuvinte o soluție sigură cu zero erori de angajare. Principii de lucru care au susținut acest fapt:   • Full contact: Chiar de la început, acești tineri sunt expuși mediului real de lucru, colaborând cu minim 20-30 viitori colegi, angajați deja ai corporației EY, astfel că ei află foarte multe informații care țin de jobul lor și de cultura companiei, din comunicarea cu acești colegi și apoi concret în micile proiecte în care sunt implicați. • 100% learning : Axat pe învățare, deși la bază este vorba de un assement center. Și asta pentru că acești tineri vor să învețe mereu ceva nou, să se descopere pe ei înșiși, să afle structurat ce competențe au nevoie să își dezvolte, să li se creeze medii colaborative, cu feedback individual. Curiozitatea și competitivitatea sunt factori motivatori pentru ei, așa că tot acest proces de learning îl mențin viu, dinamic. • 100% fun: cu ei trebuie să fii creativ și să le oferi un mod cât mai distractiv și mai plăcut de a învața și de a lucra. Aspect firesc, dacă te gândești la cât de mult au investit părinții lor în a le crea o copilărie veselă și lipsită de griji. Care a fost rețetă de succes a Dianei în acest proiect?  A sintetizat-o sub forma a 6 lecții utile pentru un lucru eficient cu generația Z: 1. Me în centre : să se simță centrul atenției, ascultați și cu interes real asupra lor 2. Learn effortlessly : să li se prezinte informațiile într-un mod ușor de asimilat 3. Pain & Gain : le plac provocările 4. Play & have fun : să fie distractiv, iubesc o atmosferă veselă, degajată 5. Right choice 4 me? : Să li se dea mereu motive să se simță cei mai potriviți acolo unde sunt 6. Networking la puterea 10 : Iubesc networking-ul, așa că doresc să li se creeze ocazii de a lucra împreună la proiecte și de a împărtăși rezultate și concluzii personale. O abordare de succes deja demostrată care poate fi un model de aplicat și în alte companii care încă se gândesc poate cu rezerve la angajarea de altfel inevitabilă a generației Z. Ei sunt viitorul nostru așa că cea mai bună cale este aplicare unor soluții deja testate si funcționale: https://www.youtube.com/watch?v=GK_Hb9l9lTc&list=PLNGLjQ9A4sXqKKSYb9qU3W4vGOZfU2Om6&index=10  

April 27, 2021

CITESTE MAI MULT

Dezvoltarea Personala este ca o calatorie, cu Madi Radulescu

Dezvoltarea Personala este ca o calatorie, cu Madi Radulescu

By Madi Radulescu

Tagged in Leadership , Inteligenta emotionala , Rezilienta

Dezvoltarea personală este că o călătorie pe El Camino, cu un traseu de-o viață, antrenată de curiozitate, prezență activă, intenții și obiective care se susțin reciproc, pentru a ajunge la destinațiile dorite și de a te bucura de echilibrul creat. "Este o călătorie frumoasă care ne ajută să facem față mai bine acestor vremuri incerte și ambigue, care ne susține în a fi mai agili și mai flexibili, spune Madi Radulescu, un sprijin real si sustenabil, atât profesional cât și personal.

April 10, 2021

CITESTE MAI MULT

Cu valorile la defilare

Cu valorile la defilare

By Madi Radulescu

Tagged in Leadership , Dezvoltare personala , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

Discuția despre valori ar trebui să aibă loc în spațiul public zilnic. În mod evident în școli, adresându-ne exact celor care sunt la vârsta întrebărilor și a clarificărilor legate de valori și de ce anume este important pentru viața lor. Dar nu numai. Discuția despre valori trebuie și merită a fi purtată în fiecare intervenție publică a vreunui politician care se dorește a fi lider al comunității sale. Discuția aceasta despre valori ar trebui introdusă și în spațiul fiecărei firme, fiecare companii care, în esență, generează plusvaloare, locuri de muncă are impact asupra acestei comunități și asupra mediului. Viața noastră, în general, ar merita să fie ghidată după un set de valori dându-ne repere morale mai puternice și făcându-ne mai liniștiți și mai drepți, capabili de-o viață mai împlinită. Am citit în această dimineață o postare a unui prieten cu un citat și îmi permit să îl preiau aici, deoarece e aliniat cu pledoaria mea: ,,Nici cea mai înțeleaptă constituție și nici cele mai înțelepte legi nu vor asigura libertatea și fericirea unui popor ale cărui moravuri sunt general corupte.” Samuel Adams Reiau: cei care își asumă poziții de leadership în societate ar trebui să aibă în fiecare zi câte un dialog în privința valorilor, a ceea ce este important pentru ca lucrurile să se întâmple sănătos și sustenabil. Și m-aș aventura să spun că această discuție despre valori ar trebui să vină înaintea oricărei discuții despre acțiuni, potențiale rezultate, planuri, comisii și comitete. Legătura dintre valori și sănătatea societății Sănătatea organizațională, sănătatea societății în ansamblu, se bazează pe valori. De la drepturile noastre (libertatea de exprimare, libertățile religioase – inclusiv aceea de a alege să nu fii credincios sau practicant religios, toleranța în privința preferintelor politice, opțiunea de a te vaccina – sau nu – alături de grija pentru semenii tăi și alegerea de a nu fi un pericol pentru aceștia dacă optezi să nu te vaccinezi, apărarea drepturilor oamenilor, acceptarea faptului că nimeni nu își poate alege culoarea pielii, numele sau familia în care se naște, deci acestea nu pot fi motiv de discriminare, protecția unor oameni care au vulnerabilități de sănătate) la protecția naturii și a mediului în care trăim, integritatea și solidaritatea pe care le manifestăm, preocuparea de a clădi o societate sănătoasă pe termen lung, chiar și pentru generațiile pe care nu vom apuca să le cunoaștem… toate acestea intră în responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Și de aici începe aplicarea… excepțiilor. Fiecare dintre noi, manifest sau nu, deschis sau ipocrit își creează propriile excepții (mici, perfect justificate de graba vieții, de oportunitate sau de frici). Și de aici apar controversele. Controversele se nasc din capacitatea noastră de a ne alinia la nivelul convingerilor, convingeri alimentate de ego, de o educație îngustă, de o dezvoltare personală și spirituală încă neajunsă la maturitate sau de experiențe trecute care au fost dezamăgitoare și menite să contrazică beneficiul valorilor invocate de ceilalți. Și asta pentru că valorile invocate singular nu produc întotdeauna efectul dorit. Este nevoie de un set de valori, de o ”plasă de siguranță” creată de mai multe valori care se sprijină una pe cealaltă. Și de multă perseverentă, coerență și răbdare. Cu toții vrem transparență… dar noi oferim transparență în adevăratul sens al cuvântului? Ca să exemplific, iau discuția recentă din spațiul public despre nevoia de transparență. Tânjim după transparență de mulți ani. Am tânjit după transparență și înainte de 1990. Probabil că fiecare popor condus autoritar a tânjit după transparență în aceeași măsură cu noi. Am dezvoltat în timp mecanisme la nivel individual și societal de a face față lipsei de transparență începând să justificăm și să o alimentăm cu diferite teorii (multe dintre acestea conspiraționiste), din care s-au alimentat din plin cei pentru care această valoare este derizorie și care au profitat la maxim de această lipsă de transparență: afaceri nu tocmai corecte, angajări îndoielnice, contracte alocate pe baza unor înțelegeri subterane. În mod evident, există nevoia de confidențialitate, de siguranță. Nu numai la nivelul administrativ al unei țări sau comunități, ci și în companii, pentru protecție concurențială sau temporizarea aplicării anumitor decizii care nu sunt încă clare. Pe lângă transparentă, însă, vine la pachet o altă valoare: colaborarea. Mai vin comunicarea deschisă și spiritul de echipă. Imaginați-vă care ar fi fost efectul cumulat al punerii tuturor acestor valori în practică și al transferului lor în comportamentele de colaborare ale conducătorilor noștri. Pentru că da, tuturor ne convine transparența atunci când ni se aplică, începem însă să-i găsim nuanțe atunci când trebuie să o oferim altora. Pentru a rezolva acest tip de controversă există legi și regulamente care ar veni să clarifice și să ofere concretețe acestei valori, pentru a reduce șansa de a avea interpretări diferite. Există, în orice instituție, limite de confidențialitate, există definiția a ceea ce înseamnă confidențial, adică ceva ce nu poate fi comunicat transparent oricui, oricând. Și lucrurile ar fi funcționat perfect dacă ar mai fi existat, puse în practică, două alte valori: responsabilitatea (în privință administrării acestor date și a accesului la acestea) și cinstea celor care au condus la generarea acelor date – adică cei care inițial au create breșe în sistem și l-au abuzat in interes propriu. Acesta este doar un exemplu. Ne afectează și îl luăm în seamă, pentru că lipsa de transparență ne activează frica fiecăruia dintre noi, acelora care dorim să beneficiem de transparență și de un serviciu public legat de sănătatea noastră. Cine însă a avut un beneficiu personal din lipsa de transparență va continua să genereze controverse și justificări și ne va consuma o grămadă de energie inutilă menținând un sistem care nu este sănătos și nu se va însănătoși vreodată continuând în acest fel. Care ar fi beneficiile educării pe bază de valori? În primul rând, crearea unei identități care să ne poată face un partener serios de dialog la nivelul Uniunii Europene și nu numai. Nu sorgintea noastră dacică sau latină ne face să fim băgați în seamă (nu intenționez să creez, la rândul meu, vreo controversă legată de valorile naționaliste ale unor concetățeni, deși ar fi atât de ușor), ci capacitatea noastră de a fi parteneri de încredere, care împărtășesc aceleași valori și reușesc să folosească un limbaj similar în momentul în care e nevoie să căutăm soluții. Gândirea critică, esențială pentru a reuși o dezvoltare economică sustenabilă, pentru a contribui la avansarea tehnologică și la utilizarea tehnologiei în viața de zi cu zi într-un mod responsabil, este un alt beneficiu al educației pe bază de valori. Și asta deoarece oamenii care o au știu să pună în balanță beneficii și limitări ale fiecărei opțiuni și decizii, învață să ia aceste decizii în echilibru ținând cont de cei din jur și nu numai de interesele proprii, învață să argumenteze și să susțină în mod asertiv argumentele devenind, astfel, un partener respectat. Pentru stadiul de evoluție a omenirii în acest moment, gândirea critică și argumentarea sunt două competențe esențiale pentru a putea face față în piața forței de muncă și a putea rămâne un jucător economic și un contributor social valoros. Forumul Economic Mondial (https://www.weforum.org) publică permanent studii globale în legătură cu aceste competențe de care școala și universitățile fiecărei țări pot alege să țină cont în momentul în care pregătesc tinerele generații pentru viitor. Și da, această chestiune ține de valorile noastre naționale: grija pentru viitor, sustenabilitatea, orientarea către rezultate. Educația pe bază de valori dezvoltă abilitățile sociale. Societatea se transformă oamenii fiind în continuare atrași de marile aglomerări urbane. Să trăiește din ce în ce mai alert, din ce în ce mai înghesuit, munca se transformă putându-se lucra de oriunde, pandemia a creat noi obiceiuri de muncă și creează noi oportunități pentru cei care știu să-și facă vizibile talentele și interesul pentru un anumit domeniu sau activitate. Pentru a reuși în acest mediu, abilitățile sociale sunt esențiale, pentru că ele te ajută să faci față mai bine presiunilor, să depășești perioade dificile încărcate cu anxietate, să rămâi conectat și să înveți permanent de la cei din jur. Pentru a face posibile aceste lucruri este nevoie de valori precum: curiozitatea și dorința de a învăța, empatia și prețuirea semenilor. Valori precum cooperarea și colaborarea. Asumarea responsabilității. Putem face o listă lungă de valori care ar fi necesare societății românești în ansamblu. Și, vă rog, pe cei care ați ajuns cu lectura până aici, să nu rostiți cu resemnare…”Da, ar fi bine dar nu vor reuși niciodată aici…”, pentru că educația pe bază de valori stă, în primul rând, în mâinile noastre, în fiecare familie. Pentru noi, adulții, mesajul este destul de simplu: luați-vă jumătate de oră pentru a vă întreba, încă odată, ce este cu adevărat important pentru voi? Și începeți de acolo. Articol preluat din spotmedia.ro.

April 05, 2021

CITESTE MAI MULT