Blog

Despre empatie și încredere

Despre empatie și încredere

By Camelia Gheorghiu

Tagged in Leadership , Dezvoltare organizationala , Dezvoltare personala , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

Avem nevoie de empatie și de încredere. Să primim și să oferim, în mod echilibrat. Relatiile umane trainice, indiferent că vorbim de cadrul familial, social sau profesional cer empatie și încredere. În mediul de business sunt fundamentele pe care construim atât coeziune cât și sinergie în atingerea unor scopuri profesionale și a unor obiective stabilite. Sunt angajați care aleg să plece din posturi bune datorită unui climat lipsit de încredere. Lipsa integrității, a consecvenței în comunicare, lipsa de claritate în formarea cerințelor și a obiectivelor, lipsa unei culturi sănătoase și multe alte cauze. Oricât de bine ți-ar fi la început și oricât de satisfăcător ar fi pachetul de beneficii, la un moment dat stresul creat de lipsa de încredere este atât de mare încât iți dai seama că s-ar putea să plătești cu propria sănătate sau sacrificandu-ți viața personală, pentru că nu mai ai spațiu mental și emoțional să te bucuri de nimic, în timpul liber. Dar...ce înseamnă încredere? Am cules câteva parereri la un eveniment recent MMM Consulting: “Încredere înseamnă  deschidere și ​libertate” “Încredere înseamnă să mă simt în siguranță“ „Simt încredere când managerul nu face micro-management cu mine” “Încredere înseamnă să nu iți alegi cuvintele cu grijă și să ai teama de a fi judecat”. “Încredere înseamnă transparență și siguranță” “Încredere simți când ai certitidinea că ai fost înțeles” “încredere înseamnă că îmi permit să fiu vulenarbil, fară să supor consecințe din asta” “Încredere= Fără măști” “Încredere e acolo unde oamenii își permit să fie creativi, nu obedienți. Unde greșeala nu e taxată cu avertismente, penalizări sau poate și mai rău.” În ce fel de oameni avem încredere, mai ales în mediul profesional ? Aproape la unison, am primit aceste răspunsuri: “În oamenii care știu bine ce fac, sunt buni profesioniști” “Își aliniază comunicarea cu faptele” “Demostrează un caracter integru, sunt consecvenți și perseverenți în tot ce fac” “Își asumă deciziile, erorile și se implică serios în munca lor”   De obicei, când oamenii sunt din acest registru, încrederea se construiește natural, nu este necesar vreun efort conștient, în mod special. Deși în teorie lucrurile par simple și clare, în practică apar paradoxuri. Poate cel mai mare paradox este faptul că deși toți oamenii sau marea lor majoritate își doresc să aibă relații de încredere cu cei care bifează comportamentele de mai sus, uită de reciprocitate. Că să ai o relație de încredere, nu doar celălalt trebuie să demonstreze încredere, ci și tu, cel care ceri asta. Pe cât ești de exigent cu ceilalți, ar trebui să fii și cu tine. Să ai aceleasi standarde. De prea multe ori însă vedem/trăim standarde duble. Cerem celorlalți foarte mult iar nouă puțin, acordându-ne multe circumstanțe atenuante: “Eram obosit și am uitat să îi trimit ce i-am promis”, “Eram nervos, ce era să fac, lasă-l să se învețe minte”, “Nu am putut să mă țin de cuvânt, că s-au schimbat lucrurile între timp”….și lista poate continua indefinit, sună oricum foarte familiar pentru noi toți… Oricâte scuze am avea, nu ajută la nimic, situațiile pot degenera de la dezamăgire până la conflict în multe forme iar rezultatul este unul simplu și trist: lipsa de încredere, în cele din urmă. Bariere puse. Condiționări noi. Prudență. Anularea unor inițiative și proiecte noi. Un alt mare paradox este lipsa încrederii în sine. Poate fi încredere de sine scăzută sau chiar stimă de sine scăzută. Și asta ne va face să nu spunem de multe ori ce gândim. Exemplu clasic, cu ședințe în care multă lume tace la diverse intrebări adresate tuturor și apoi în pauze apar tot felul de comentarii pe la colțuri legate de subiectul întrebărilor lăsate fară răspuns în ședință. Ne e teamă de consecințe? Ne e teamă că poate nu e relevant ce spunem? Nu avem destule date? Oricum ar fi, neîncrederea crește și asta nu crează o premisă productivă pentru nimeni din compania respectivă. Posibile soluții? Dezvoltare personală luată în serios la nivel individual, cu lucru pe stima de sine și încredere de sine, comunicare deschisă, exprimarea cu asertivitate a nemulțumirilor. Ajută asta întotdeauna? Din păcate, nu. Dacă avem de-a face cu manageri care nu au maturitate emoțională și devin defensivi la fiecare feedback care se dovedește a fi” ne-laudativ” la adresa lor, nu ajută nici un demers, oricât de diplomat și elocvent. Ba dimpotrivă.  Însă, merită încercat, cel puțin o data. Uneori avem și surprize plăcute. Un alt paradox este că nu legăm în mod natural încrederea de empatie. Nu poți crea încredere și avea parte de încredere, fară empatie. Fară să te pui serios în “papucii” ceilalt și să te gândești cum se simte, ce așteptări are și care este contextul în care se găsește. Și să iți oferi în mod sincer sprijinul să îl ajuți, daca poți. Angajații cer empatie de la managerii lor. Pe bună dreptate. Însă încearcă oare toți să înțeleagă pe deplin contextul unui manager? Că poate are perioade cu nopți de insomnii, încercând să găsească soluții? Că responsabilitatea este foarte mare și cerințele presante?!... Managerii, la randul lor, încearcă și uneori chiar reușesc să arate empatie. Aceasta ajută foarte mult în fiecare echipă și mulți dintre ei au început să înțeleagă acest lucru, în ultimii ani. Și este o lecție greu de învățat pentru că marea majoritate sunt directivi, axați pe obiective și rezultate. Nu au empatia ‘în sânge’, nu e o trăsătură naturală. E mai degrabă o abilitate dobândită în timp dar care este recompensată cu relații coezive și un plus de motivație pentru toață lumea. Și la final de lună, cu rezultate mai bune de business. După cum spune Simon Sinek, dacă leaderii și-ar conduce oamenii cu empatie și perspectivă, într-o atmofera de vulnerabilitate asumată, în care principala precupare ar fi să-și să trateze oamenii din echipe că pe ființe umane, pe care dacă ii sprijină în mod consecvent, ar realiza că ar obține de la ei de o mie de ori mai mult decât să-i “stoarcă că pe niste prosoape”, să fie cât mai productivi. Empatia este așadar o premisă a încrederii. Ce putem face însă pentru a deveni mai empatici? Brene Brown are un discurs memorabil despre empatie, merită urmărit până la capăt. Ea spune că asumarea vulnerabilității, curajul și compasiunea sunt ingredientele cheie ale empatiei. Curajul l-a definit nu ca pe un sinonim al vitejiei ci ca puterea de a te arăta lumii imperfect și, în același timp, mulțumit de imperfecțiunea ta, pentru că este realitatea ta și nu o imagine socială dezirabilă. Compasiunea sau blândețea față de noi înșine ne va ajuta să fim mai blânzi și cu ceilalți și să-i eliberăm de ‘celebrele’ judecăți de valoare de care încercăm să ne îndepărtam cât putem, cel puțin noi cei care am înțeles că sunt superficiale și neproductive. Iar vulnerabilitatea, ca bază de conexiune reală, esențială empatiei, ne ajută să fim autentici, să fim în contact cu emoțiile noastre, ca mai apoi să putem simți și emoțiile celorlalți. De multe vedem oameni (putem fi și noi printre ei:) care și-au tot reprimat emoțiile negative sub imperiul unui autocontrol impus cu strășnicie și poate i-am admirat, însă constul acestui efort este reprimarea emoțiilor pozitive, în egală măsură. Nu putem fi selectivi. Nu putem alege să stopăm tristețea, furia, rușinea și să manifestăm doar bucurie, recunoșțință, bunătate, entuziasm. Și ce se întâmplă, in timp?... La un moment dat, devenim incapabili să simțim și să exprimăm emoții, suntem că niște roboței care nu mai sunt conectați la viață. Și acesta este un tablou foarte trist cu oameni care ajung în depresie, nu își mai găsesc sensul și s-ar putea să caute emoții artificiale, într-o modalitate foarte toxica pentru ei. Iată și materialul video: https://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o ​Un exerctiu simplu, de antrenare a empatiei, propus de Luiza Ștefan, pentru că empatia la fel ca și condiția fizica, nu se crează din discursuri motivaționale, ci din rutine sănătoase, ar fi următorul: Să ne creem obiceiul că la un anumit interval de timp, să notăm experiențele care nu demostrează empatie din partea noastră Să punctăm specific comportamentele avute și emoțiile simțite Să ne punem întrebarea : „Cum aș fi putut să mă comport diferit?“ , împreună cu o motivație solidă Să raspundem la: “Cum aleg să mă comport în viitor într-o situație similară”? Dacă toate lucrurile acestea vor fi notate, subconștientul notru vă fi ‘notificat’ indirect să ne ofere noi soluții și noi motivații de a fi empatici cu adevărat. Cu bucurie și convingere, nu dintr-un sentiment de constrângere dat de un comportament dezirabil sau o normă socială. O altă soluție practică, propusă tot de Luiza, vine să completeze propunerea anterioară ar fi practicarea ascultării active, în 3 pași: Auzire Rezonanță (simți ce simte celalalt) Înțelegere sistemică (încadrezi totul într-un sistem, înțelegând contextul creat). Într-o altă perspectivă însă cu efect similar, practicăm empatia întăi COGNITIV, înțelegând ce s-a întâmplat și cum gândește celălalt și chiar anticipandu-i nevoile și modul de exprimare, apoi EMOȚIONAL, conectăndu-ne la emoțiile sale specifice ( teamă, rușine, dezamăgire, furie) și în cele din urmă practicând empatia de COMPASIUNE în care ne arătăm disponibilitatea și dorința reală de a ajuta. Până la urmă, empatia este unul dintre pilonii de bază ai inteligenței emoționale, așa că avem toate motivele să o analizăm, să o practicăm și să dezvoltăm înțelegere profundă asupra sa. ​

May 20, 2021

CITESTE MAI MULT

Cu valorile la defilare

Cu valorile la defilare

By Madi Radulescu

Tagged in Leadership , Dezvoltare personala , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

Discuția despre valori ar trebui să aibă loc în spațiul public zilnic. În mod evident în școli, adresându-ne exact celor care sunt la vârsta întrebărilor și a clarificărilor legate de valori și de ce anume este important pentru viața lor. Dar nu numai. Discuția despre valori trebuie și merită a fi purtată în fiecare intervenție publică a vreunui politician care se dorește a fi lider al comunității sale. Discuția aceasta despre valori ar trebui introdusă și în spațiul fiecărei firme, fiecare companii care, în esență, generează plusvaloare, locuri de muncă are impact asupra acestei comunități și asupra mediului. Viața noastră, în general, ar merita să fie ghidată după un set de valori dându-ne repere morale mai puternice și făcându-ne mai liniștiți și mai drepți, capabili de-o viață mai împlinită. Am citit în această dimineață o postare a unui prieten cu un citat și îmi permit să îl preiau aici, deoarece e aliniat cu pledoaria mea: ,,Nici cea mai înțeleaptă constituție și nici cele mai înțelepte legi nu vor asigura libertatea și fericirea unui popor ale cărui moravuri sunt general corupte.” Samuel Adams Reiau: cei care își asumă poziții de leadership în societate ar trebui să aibă în fiecare zi câte un dialog în privința valorilor, a ceea ce este important pentru ca lucrurile să se întâmple sănătos și sustenabil. Și m-aș aventura să spun că această discuție despre valori ar trebui să vină înaintea oricărei discuții despre acțiuni, potențiale rezultate, planuri, comisii și comitete. Legătura dintre valori și sănătatea societății Sănătatea organizațională, sănătatea societății în ansamblu, se bazează pe valori. De la drepturile noastre (libertatea de exprimare, libertățile religioase – inclusiv aceea de a alege să nu fii credincios sau practicant religios, toleranța în privința preferintelor politice, opțiunea de a te vaccina – sau nu – alături de grija pentru semenii tăi și alegerea de a nu fi un pericol pentru aceștia dacă optezi să nu te vaccinezi, apărarea drepturilor oamenilor, acceptarea faptului că nimeni nu își poate alege culoarea pielii, numele sau familia în care se naște, deci acestea nu pot fi motiv de discriminare, protecția unor oameni care au vulnerabilități de sănătate) la protecția naturii și a mediului în care trăim, integritatea și solidaritatea pe care le manifestăm, preocuparea de a clădi o societate sănătoasă pe termen lung, chiar și pentru generațiile pe care nu vom apuca să le cunoaștem… toate acestea intră în responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Și de aici începe aplicarea… excepțiilor. Fiecare dintre noi, manifest sau nu, deschis sau ipocrit își creează propriile excepții (mici, perfect justificate de graba vieții, de oportunitate sau de frici). Și de aici apar controversele. Controversele se nasc din capacitatea noastră de a ne alinia la nivelul convingerilor, convingeri alimentate de ego, de o educație îngustă, de o dezvoltare personală și spirituală încă neajunsă la maturitate sau de experiențe trecute care au fost dezamăgitoare și menite să contrazică beneficiul valorilor invocate de ceilalți. Și asta pentru că valorile invocate singular nu produc întotdeauna efectul dorit. Este nevoie de un set de valori, de o ”plasă de siguranță” creată de mai multe valori care se sprijină una pe cealaltă. Și de multă perseverentă, coerență și răbdare. Cu toții vrem transparență… dar noi oferim transparență în adevăratul sens al cuvântului? Ca să exemplific, iau discuția recentă din spațiul public despre nevoia de transparență. Tânjim după transparență de mulți ani. Am tânjit după transparență și înainte de 1990. Probabil că fiecare popor condus autoritar a tânjit după transparență în aceeași măsură cu noi. Am dezvoltat în timp mecanisme la nivel individual și societal de a face față lipsei de transparență începând să justificăm și să o alimentăm cu diferite teorii (multe dintre acestea conspiraționiste), din care s-au alimentat din plin cei pentru care această valoare este derizorie și care au profitat la maxim de această lipsă de transparență: afaceri nu tocmai corecte, angajări îndoielnice, contracte alocate pe baza unor înțelegeri subterane. În mod evident, există nevoia de confidențialitate, de siguranță. Nu numai la nivelul administrativ al unei țări sau comunități, ci și în companii, pentru protecție concurențială sau temporizarea aplicării anumitor decizii care nu sunt încă clare. Pe lângă transparentă, însă, vine la pachet o altă valoare: colaborarea. Mai vin comunicarea deschisă și spiritul de echipă. Imaginați-vă care ar fi fost efectul cumulat al punerii tuturor acestor valori în practică și al transferului lor în comportamentele de colaborare ale conducătorilor noștri. Pentru că da, tuturor ne convine transparența atunci când ni se aplică, începem însă să-i găsim nuanțe atunci când trebuie să o oferim altora. Pentru a rezolva acest tip de controversă există legi și regulamente care ar veni să clarifice și să ofere concretețe acestei valori, pentru a reduce șansa de a avea interpretări diferite. Există, în orice instituție, limite de confidențialitate, există definiția a ceea ce înseamnă confidențial, adică ceva ce nu poate fi comunicat transparent oricui, oricând. Și lucrurile ar fi funcționat perfect dacă ar mai fi existat, puse în practică, două alte valori: responsabilitatea (în privință administrării acestor date și a accesului la acestea) și cinstea celor care au condus la generarea acelor date – adică cei care inițial au create breșe în sistem și l-au abuzat in interes propriu. Acesta este doar un exemplu. Ne afectează și îl luăm în seamă, pentru că lipsa de transparență ne activează frica fiecăruia dintre noi, acelora care dorim să beneficiem de transparență și de un serviciu public legat de sănătatea noastră. Cine însă a avut un beneficiu personal din lipsa de transparență va continua să genereze controverse și justificări și ne va consuma o grămadă de energie inutilă menținând un sistem care nu este sănătos și nu se va însănătoși vreodată continuând în acest fel. Care ar fi beneficiile educării pe bază de valori? În primul rând, crearea unei identități care să ne poată face un partener serios de dialog la nivelul Uniunii Europene și nu numai. Nu sorgintea noastră dacică sau latină ne face să fim băgați în seamă (nu intenționez să creez, la rândul meu, vreo controversă legată de valorile naționaliste ale unor concetățeni, deși ar fi atât de ușor), ci capacitatea noastră de a fi parteneri de încredere, care împărtășesc aceleași valori și reușesc să folosească un limbaj similar în momentul în care e nevoie să căutăm soluții. Gândirea critică, esențială pentru a reuși o dezvoltare economică sustenabilă, pentru a contribui la avansarea tehnologică și la utilizarea tehnologiei în viața de zi cu zi într-un mod responsabil, este un alt beneficiu al educației pe bază de valori. Și asta deoarece oamenii care o au știu să pună în balanță beneficii și limitări ale fiecărei opțiuni și decizii, învață să ia aceste decizii în echilibru ținând cont de cei din jur și nu numai de interesele proprii, învață să argumenteze și să susțină în mod asertiv argumentele devenind, astfel, un partener respectat. Pentru stadiul de evoluție a omenirii în acest moment, gândirea critică și argumentarea sunt două competențe esențiale pentru a putea face față în piața forței de muncă și a putea rămâne un jucător economic și un contributor social valoros. Forumul Economic Mondial (https://www.weforum.org) publică permanent studii globale în legătură cu aceste competențe de care școala și universitățile fiecărei țări pot alege să țină cont în momentul în care pregătesc tinerele generații pentru viitor. Și da, această chestiune ține de valorile noastre naționale: grija pentru viitor, sustenabilitatea, orientarea către rezultate. Educația pe bază de valori dezvoltă abilitățile sociale. Societatea se transformă oamenii fiind în continuare atrași de marile aglomerări urbane. Să trăiește din ce în ce mai alert, din ce în ce mai înghesuit, munca se transformă putându-se lucra de oriunde, pandemia a creat noi obiceiuri de muncă și creează noi oportunități pentru cei care știu să-și facă vizibile talentele și interesul pentru un anumit domeniu sau activitate. Pentru a reuși în acest mediu, abilitățile sociale sunt esențiale, pentru că ele te ajută să faci față mai bine presiunilor, să depășești perioade dificile încărcate cu anxietate, să rămâi conectat și să înveți permanent de la cei din jur. Pentru a face posibile aceste lucruri este nevoie de valori precum: curiozitatea și dorința de a învăța, empatia și prețuirea semenilor. Valori precum cooperarea și colaborarea. Asumarea responsabilității. Putem face o listă lungă de valori care ar fi necesare societății românești în ansamblu. Și, vă rog, pe cei care ați ajuns cu lectura până aici, să nu rostiți cu resemnare…”Da, ar fi bine dar nu vor reuși niciodată aici…”, pentru că educația pe bază de valori stă, în primul rând, în mâinile noastre, în fiecare familie. Pentru noi, adulții, mesajul este destul de simplu: luați-vă jumătate de oră pentru a vă întreba, încă odată, ce este cu adevărat important pentru voi? Și începeți de acolo. Articol preluat din spotmedia.ro.

April 05, 2021

CITESTE MAI MULT

Sunt vremuri grele, dar ramai cu noi

Sunt vremuri grele, dar ramai cu noi

By Anca Covaciu

Tagged in Bune practici , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

In vreme de razboi, povesteau bunicii mei, familiile se ”strangeau” alaturi si ingrijeau atent de copii. Ei reprezentau viitorul insusi, speranta si optimismul ca viata merge mai departe iar aceasta raspundea nevoii vietii de a continua. ”Maturii” familiei, mai expusi din cauza prezentei pe fronturi sau consumati de eforturile de a proteja si intretine familia, gaseau totusi resursele pentru a ingriji de copii, de a le gandi si proiecta un viitor pentru ca si ei sa se bucure de viata si bune oportunitati. Observ si acum, in aceasta perioada de criza prin care trecem, companii care pe langa energia dedicata activ in prezent isi pastreaza si gandirea pe termen lung, anticipand vremuri mai bune in care au nevoie sa continue in jocul infinit al afacerilor. Adica sa continue sa existe, sa prospere pentru actionarii si angajatii lor si sa ofere solutii pentru viata clientilor lor. Recent (epidemia COVID-19 facea ravagii in China si ajunsese deja si in Italia), o prietena care a plecat acum cativa ani din Romania pentru a lucra la sediul companiei din Europa de vest, mi-a cerut cateva indrumari pentru cum sa se pregateasca si sa se prezinte foarte bine la o intanire cu un top executiv aflat la multe nivele organizationale deasupra rolului ei . Prietenei mele tocmai i se schimbase rolul, in jos, in urma unei reorganizari a companiei, ea fiind un angajat de talent foarte apreciat in compania unde lucreaza. M-am bucurat mult pentru ca i s-a oferit aceasta oportunitate si am apreciat gestul companiei de a-i prelua prietenei mele emotia schimbarii de rol dar si de a-i oferi un mesaj de incredere pentru viitor. Adica, ”sunt vremuri grele, dar ramai cu noi”. Si iata ce am discutat cu prietena mea. 1            Top executivii ”zboara” la altitudini inalte Ca sa poti purta o conversatie cu sens atat pentru tine cat si pentru cel din fata ta, este necesar sa iti intelegi audienta. Executivii văd în întreaga organizație (sau industrie) și conectează punctele de sus în jos. Așadar, pentru a te conecta bine cu ei, trebuie să înțelegi cum subiectul tau de conversație se încadrează în viziunea lor asupra lumii. Poti lua ca exemplu un client complex (intern sau extern) cu care lucrezi si sa pegatesti o actualizare cu privire la munca ta cu acesta. Când vorbești cu un executiv, nu ar trebui să te concentrezi asupra problemelor de zi cu zi ale gestionării clientului. În schimb, vei dori să vorbesti despre veniturile totale pe care le generează, contribuția la profit și strategia ta de a dezvolta relatia cu acel client. Întreaba-te ”Ce ar vrea să știe acest top exective despre acest client?” și dezvoltă-ți materialul de acolo. 2            Sa crezi in ceea ce spui Sa crezi in ceea ce spui cand vorbesti cu un top executiv este la fel de important ca mesajul în sine. Autenticitatea in locul limbajului „de lemn” poate face diferenta intre o conversatie care va ramane in memoria celuilalt sau una care este doar bifata pentru ca trebuie. Nu te feri sa spui ce crezi insa ai grija cum spui acestea pentru ca ”ambalajul” conteaza. 3            Nu astepta o imbratisare la final. Ei pot fi nerabdatori si deci abrupti. Iti vor arata interes daca ai la indemana un continut de conversatie relevant. Chair si asa, asteapta-te la final doar la o strangere de mana si un zambet. Este suficient pentru o intalnire de acest gen. Insa amintirea intalnirii va ramane si va da roade. Top executivul va vorbi in primul rand celui/celei care te-a recomandat pentru intalnire si cu sigurata vei vrea ca si acolo sa faci o impresie buna. Insa, daca intalnirea este reusita, aceasta cu siguranta iti va creste increderea in tine si in viitorul tau, indiferent unde acesta se va materializa. Si chiar merita sa sarbatoresti. Suna-ti familia sau cel mai bun prieten si povesteste, da drumul emotiei pozitive. Iti va face bine. 4            Incepe conversatia usor, cu un subiect relevant si continua relaxat Poti multumi pentru oportunitatea de a a avea intalnirea dar nu petrece prea mult timp pozitionandu-te la un nivel inferior. Am observat in experienta mea ca acestui gen de oameni le place sa te pozitionezi egal, dar cu respect pentru rolul lor. In acest fel sunt invitati si ei sa fie autentici, sa discute deschis iar acestea sunt stari pe care nu si le pot permite prea des in munca lor. De cele mai multe ori sunt nevoiti sa fie formali si seriosi iar aceasta intalnire ii poate face sa se simta vii si autentici si pe ei. Asadar fa din aceasta intalnire un dar si pentru interlocutarul tau in timp ce este deja un dar pentru tine. Poti sa spui de exemplu ca iti place locul ales pentru intalnire sau ca afara vremea este frumoasa si te-ai bucurat de ea venind sa il intalnesti sau ca ai venit emotionat de cea mai recenta reusita a echipei din care faci parte. Continua conversatia natural. Imagineaza-ti ca in fata ta se afla un prieren cu care stai la o cafea si vrei sa ii povestestti ceva frumos despre tine ca sa se bucure si el. O conversatie umanizata aduce relaxare si buna dipsozitie. Poti incerca si umorul insa cu precautie. 5            Atitudine mai degraba decat un obiectiv de atins O atitudine pozitiva si naturala va dicta tonul si parcursul conversatiei. Cu siguranta nu este usor sa fii natural si relaxat in acest gen de intalniri insa daca iti scoti din minte ca vrei sa obtii ceva concret, atunci iti va fi mai la indemana sa porti o conversatie buna. Iti poti propune de exemplu doar sa te bucuri de oportunitatea de a intalni si conversa cu un astfel de om si ca nu sunt multi care primesc aceasta sansa. Ve invata multe si chiar iti vei da seama daca vrei ca drumul carierei tale sa te duca la acel nivel, mai sus sau mai jos. Nu rata oportunitatea de a-l intreba cum se traieste viata profesionala la acel nivel si care este impactul asupra vietii personale. Sigur ca fi surprins ca intrebi asta pentru ca arata curaj si curiozitate pentru ceva mai inalt. Si iarasi vei scora tu😊. 6            Ai grija de timp. Fii concis si la subiect Timpul unui top executiv este bine organizat si ei sunt obisnuiti sa fie eficienti. Stai in tema discutiei, fii atent la curgerea timpului, indreapta-te firesc spre final neocupand conversatia. Permite-i sa vorbeasca si sa inchida la momentul potrivit pentru el. 7            Dress code Chiar daca mediul de lucru in vremurile de astazi este mai relaxat in legatura cu stilul de imbracaminte si chiar daca intalnirea are loc la final de saptamana, tot cred ca o tinuta ingrijita si accesorizata cu cateva elemente de formalism este mai recomandata decat una lejera. La ce ma refer: pentru femei costum in doua piese in culori deschise (beige, albastru deschis etc), camasa alba sau asortata cu tinuta, esarfa colorata, par prins cu accesorii feminine de bun gust sau fusta eleganta (stil la alegere), bluza si sacou. Pentru barbati, recomandarea ar fi combinatie de culori in contrast pentru pantalon si sacou (unul in culoare deschisa iar celalalt in culoare inchisa), cu/fara cravata, ceas stil business sau business casual, pantofi in ton cromatic cu cureaua si stil in acord cu tinuta. Rezultatul Dupa intalnirea cu acel top executive, prietena mea mi-a spus ca se simte excelent, ca s-a bucurat de o atentie autentica din partea lui si ca increderea si speranta ca se afla intr-un loc potrivit pentru viitor a crescut. Asadar, acel gest a salvat relatia companiei cu un angajat de talent in vremuri grele in care nu exista resurse pentru toti dar vor fi, probabil, in viitor. Concluzie O buna pregatire si executie pentru acest gen de intanire care nu ofera neaparat rezultate imediate pentru dezvoltarea carierei isi va arata cu siguranta benficiile in primul rand asupra starii de spirit a ambelor parti. Am credinta ca si top executive-ul isi doreste o ora de calitate petrecuta cu cineva si nu doar sa bifeze o responsabilitate de a motiva angajatii. Un al doilea motiv ar fi ca te respecti pe tine si pe cel/cea care te-a recomandat pt intalnirea aceasta. Si nu in ultimul rand, daca oferi o intalnire memorabila, acel top executive isi va aminti si va vorbi despre tine cuiva, undeva. Si asa va aparea “din senin” urmatoarea oportunitate de cariera. Asadar, calitate pe toate planurile: pregatire, continut conversatie, atitudine, tinuta vestimentara. Recomandare pentru companii si lideri In aceasta perioada grea sa nu uitam sa oferim atentie dezvoltarii tinerilor pentru viitor si retinerii angajatilor de talent in organizatii. Ambele sunt datorii fata de Umanitate.    

March 30, 2020

CITESTE MAI MULT

Cum crestem impactul in comunicarea de Marketing?

Cum crestem impactul in comunicarea de Marketing?

By Anca Covaciu

Tagged in Corporatie , Din proiectele MMM , Competente de comunicare

Eficacitatea in transmiterea mesajelor de promovare in Marketing, sau cum ajungi si ramai in mintea grupului tinta impreuna cu schimbarea comportamentului acestuia in directia dorita este o preocupare constanta a oamenilor de Marketing. Asaltul informational datorat exploziei mediului informational on-line atinge limite superioare fara precedent. Mintea noastra face eforturi sa acumuleze, sa selecteze si sa retina informatii de interes, insa uneori acest lucru este greu posibil. Intrebarea pentru oamenii de Marketing este 'cum creez mesaje care sa fie retinute mai bine si pe termen mai lung de grupul tinta? In paragrafele de mai jos gasim un instrument si cateva argumente pentru o noua metoda de lucru. Invatarea experientiala (David KOLB)  Din intersectia Marketing-ului cu principiile de invatare pentru adulti avem doar de castigat. In fond, Marketing-ul professional, de business are ca grup tinta principal adultii iar acestia au modalitati specifice de a invata si retine informatia. De ce adultii invata diferit fata de alte categorii? De ce formarea continua a adultilor, pentru a fi eficienta, se desfasoara diferit de cea academica? Adultii au multa experienta, rutine si obiceiuri bine stabilite. Adultii retin mult mai bine cand fac ceva in mod activ si daca pot lega experientele trecute de cele actuale. Pentru ca acestea sa nu constituie bariere, invatarea trebuie sa fie facuta in mod experiential iar retinerea informatiilor se va face cu un procent mult mai mare decat daca informatia ar fi transmisa in mod academic. Kolb (1980) spune ca invatarea la adulti este eficace daca urmeaza patru pasi: adultul trebuie implicat intr-o experienta concreta (etapa1) asupra careia sa poata reflecta (etapa 2), din care poate trage concluzii (etapa 3) si pe care o poate repeta (etapa 4) pentru o mai buna acumulare si retinere. 2. Transmiterea mesajelor in evenimente de promovare de tip masa rotunda, simpozion, conferinta Participantii trebuie sa fie implicati mai intai in experiente directe, fara a li se comunica conceptele pe care au nevoie sa le urmareasca. Experienta concreta poate fi urmarirea unui film (YouTube, FaceBook, TV etc), ascultarea unui mesaj insotit de imagine, realizarea concreta a unui exercitiu practic (etapa 1). Experienta concreta va fi urmata de discutii, moderate de organizatorul evenimentului, cu intrebari de reflectare: ce ati observat, ce credeti despre ce ati experimentat etc? (etapa 2). Moderatorul evenimentului prezinta apoi conceptul teoretic sau ‘cum se face de fapt’ sau mesajul de promovare dorit (etapa 3). In etapa 4, participantii reiau experienta concreta realizand activitatea cu performanta superioara avand in vedere aspectele acumulate deja. Dupa etapa 4, nivelul de acumulare si retinere a informatiei este mult mai mare fata de situatia in care organizatorii evenimentului ar fi transmis mesajul direct, fara etapele de experimentare directa si reflectare. 3. Cat retin oamenii?  Conul experientei dezvoltat de Edgar Dale (1969), ne transmite ca retinerea informatiei atinge nivele semnificative prin implicarea adultilor in diferite experiente practice. Dintre acestea, la indemana sunt: demostratia, discutiile de grup si incercarea de a face sau de a aplica. Concluzie Principiile si metodele de invatare pentru adulti pot reprezenta o inovatie in transmiterea cu eficacitate a mesajelor de Marketing. Aceste metode au fost testate de-a lungul anilor in invatarea pentru adulti iar rezultatele obtinute sunt foarte bune. Folosirea acestor metode in comunicarea de marketing va conduce la invatare si retinere mai durabile in mintea consumatorului serviciilor pe care le promovam.  

January 01, 2020

CITESTE MAI MULT