Blog

Criza și caracterul

Criza și caracterul

By Madi Radulescu

Tagged in Training , Leadership

Crizele acționează ca un fel de lupă asupra liderilor. Indiferent de anvergura unei crize, aceasta activează toate mecanismele noastre de apărare și aduce la suprafață temeri de care poate nici nu eram conștienți. Așa cum un copil în mod automat caută prezența părinților sau fraților mai mari în momentul în care îi este teamă, fiecare dintre noi ne uităm, în criză, către conducătorii noștri… Cred că niciodată în istoria contemporană, ca în ultimii 5-6 ani – ținând cont de toate experiențele prin care a trecut societatea românească, pandemia și acum criza geopolitică de care suntem atât de aproape – nu am simțit mai multă nevoie de a privi spre lideri. De aceea, astăzi, am să vorbesc despre lider nu doar în aria liderilor pe care eu îi întâlnesc și cu care lucrez, adică liderii din organizații, ci am să vorbesc din rolul meu de cetățean, cu mintea către liderii comunităților și ai societății, către liderii Europei și de ce nu către liderii globali. Ceea ce s-a întâmplat în acești ultimi ani, când am trăit cu adevărat și am înțeles pe pielea noastră epoca VUCA, a fost incredibil. Dintr-o dată, leadershipul a devenit foarte transparent la toate nivelurile, pentru că a fost direct legat de aspirații pozitive și, în oglindă, de temerile că tot ceea ce aspirăm este posibil să se dărâme ca un castel de cărți de joc, dacă acești lideri nu administrează cum trebuie incertitudinile, ambiguitățile și complexitatea, viteza cu care se derulează totul și crizele care însoțesc această dinamică. Accesul la informație ne face pe toți mult mai sensibili în a aprecia și judeca leadershipul și uneori în a pune totul în oglindă cu propriul nostru caracter și cu valorile noastre, într-un fel mai conștient decât a făcut-o omenirea în trecut. De aceea, importanța educării oamenilor nu doar în companii, ci la nivelul întregii societăți despre ce înseamnă valori și caracter devine un țel de care trebuie să ne atașăm mai mult, în viziunea mea.   Caracterul Caracterul este configurația sau structura psihică individuală, relativ stabilă care ne pune în contact individual cu realitatea, permițându-ne să stabilim relații și să ne comportăm într-un fel care să ne facă parte a comunității cu care dorim să stabilim aceste relații. Atitudinea pe care o avem față de alți oameni, față de diferite situații, structuri sociale, reguli, felul în care ținem cont de ceilalți și reușim să ne adaptăm în așa fel încât să fim în armonie cu mediul în care trăim este o reflectare a caracterului pe care îl dezvoltăm pe parcursul vieții. Crizele scot la suprafață aspecte ale caracterului care sunt mai puțin vizibile în timpuri de normalitate, când potențialul conflictual cu cei din jur, cu norme principii sau valori este mai scăzut. Crizele au diferite magnitudini și este evident că în timpul crizelor mari, tușele caracterului nostru devin mai groase pentru că sunt direct legate de ceea ce spunem, ceea ce facem și ceea ce promitem și lumea este mult mai mult cu ochii pe ele, în mod special dacă ocupam o poziție de leadership. Crizele solicită din partea liderilor câteva abilități care pot fi antrenate însă, arta cu care sunt utilizate aceste abilități este direct proporțională cu caracterul liderului respectiv, cu valorile și convingerile sale cele mai profunde. Iar eu trec aceste lucruri prin filtrul meu personal: ce mă ajută și ce mă oprește în momente pe care eu le asociez cu o criză? Ce cred că așteaptă oamenii cu care lucrez de la mine, în aceste momente? Încerc să mă conectez la situații de criză prin care am trecut alături de echipa mea, cum au fost cele din 2011 în criza financiară sau în 2020 în momentul în care a dispărut peste noapte circa 40% din întreaga noastră activitate. Abilitatea de a face față incertitudinii este extrem de prețioasă în situații de criză, pentru că are legătură cu esența crizei. Rezultatul este complet incert, căile pot fi neobișnuite sau necunoscute, riscurile asociate nu pot fi prevăzute sau estimate corect. Totul este despre teama de a greși și de a expune prea mult organizația mică sau mare pentru care ești responsabil. Poți apela la mult mai multe perspective, poți face mai multe scenarii, poți conecta mai multe date… ceea ce va face însă diferența este caracterul tău. Atitudinea ta în legătură cu potențialul eșec al celor de mai sus, asumarea responsabilității sau alocarea vinii în altă parte, reacțiile emoționale și orientarea către a face un progres sau către a rămâne blocat evitând cât se poate riscurile posibile. A face față incertitudinii este de foarte multe ori un act de curaj.   Comunicarea Tot caracterul este cel care ne modelează ascultarea și felul în care comunicăm în situații de criză, sau nu comunicăm. Despre comunicarea în situații de criză probabil că nu mai are rost să insistăm. Este nevoie de o comunicare orientată către soluție, comunicare care să mențină speranța soluționării crizei, comunicare conectată la realitate și transparentă. Poate fi foarte dificil pentru un lider să comunice în situații de criză, iar ceea ce îl va sprijinii va fi setul său de valori și de principii. Comunicarea în situații de criză este importantă pentru ca fiecare să înțeleagă că efortul său de a contribui este văzut, apreciat și că acesta contează. Nu neapărat abilitățile antrenate în tot felul de traininguri sau de situații obișnuite îl vor sprijini pe lider, ci caracterul său: faptul că îi pasă și rămâne în contact cu oamenii pe care îi conduce. Crizele cer cooperare și solidaritate. Caracterul liderului modelează comportamentul său: este în mijlocul echipei și stimulează participarea și colaborarea sau se retrage în turnul de control de fildeș și în echipa decizională îngustă, scăpând, poate, din vedere felul în care echipa rămâne unită și solidară. Atitudinea sa va fi cea care va permite ca fiecare să aibă o voce și să exprime opinia, iar dezacordurile vor fi abordate prin prisma valorilor și a principiilor, oferind șansa menținerii spiritului de echipă și nu arătarea cu degetul. Empatia, felul în care se face accesibil, toate acestea influențează evoluția felului în care echipa sa trece prin criză.   Consecvența Un ultim aspect, important pentru mine, legat de caracterul liderului în situații de criză, este consecvența. Ieșirea din orice fel de criză necesită un plan, un plan care poate fi supus foarte multor constrângeri și presiuni și, de aceea, necesită consecvență. Cumva, fiecare lider care administrează o criză face o promisiune. Promisiunea că vor putea ieși cu bine de acolo: criza financiară, culturală, criza emoțională în cadrul unui conflict important, criza de sănătate sau criza umanitară. Toată lumea din jur așteaptă o promisiune din partea liderului: nu promisiunea că va livra exact rezultatul pe care toată lumea îl așteaptă, ci promisiunea că se va ține consecvent de planul agreat, că nu va uita, că nu se poate debarasa de acesta în momente și mai dificile, că nu se va răzgândi fără să le dea o nouă perspectivă care să le mențină, în continuare, speranța. Simpla conștientizare a faptului că, în momente de criză, fiecare lucru pe care-l face și spune un lider devine o promisiune că va continua să facă tot ce este posibil și depinde de el, pentru a menține speranța soluționării aceste crize, îi va reliefa caracterul puternic. Oamenii pot crede în mod diferit în realismul unui rezultat, însă promisiunea consecvenței de a lucra pentru acel rezultat împreună și solidar este cea care ne va menține angajamentul emoțional și ne va face să rămânem acolo, chiar dacă poate fi extrem de dificil. Articol preluat din cariere.ro

May 04, 2022

CITESTE MAI MULT

Conectarea cu resursele noastre

Conectarea cu resursele noastre

By Doru Curteanu

Tagged in Training , Leadership , Coaching pentru performanta

În perioada foarte provocatoare pe care o traversăm cu toții (pandemie, războiul din Ucraina, criza economică) am avut privilegiul să lucrez cu oameni aflați în poziții de conducere și cu echipe aflate în dificultate. Dificultatea constă într-o combinație de circumstanțe organizaționale și de piață limitative și o stare de blocaj și burnout însoțită de anxietate și frustrare. Vreau să împărtășesc cu voi abordarea pe care am folosit-o pentru a sprijini acești lideri și echipe să navigheze prin aceste ape tulburi și să își recapete starea de bine și puterea personală și colectivă. Speranță mea este că aceste gânduri să fie o sursa de inspirație și speranță. Atunci când ne confruntăm cu situații care ne depășesc capacitatea de răspuns sau în legătură cu care nu putem face foarte multe ne simțim copleșiți. În interiorul nostru se activează tipare automate care țin de supraviețuire și adaptare dar care de cele mai multe ori ne izolează și ne limitează capacitatea de a ne alege în mod conștient răspunsul la situația pe care o trăim. Abordarea pe care am folosit-o atât cu clienții individuali cât și cu echipele cu care am lucrat în programe de coaching a fost că mai întăi să conectez clienții cu resursele lor și abia apoi să caute soluții aflate în cercul lor de control și influență la situația dificilă în care se aflau. Prin resurse înțeleg calități, valori, experiențe, comportamente, aspecte fizice, emoționale, mentale, spirituale și transgeneraționale (ancestrale) care cresc capacitatea clienților de a se simți în siguranță, valoroși și capabili de a se conecta cu ceilalți. Procesul pe care l-am folosit poate fi rezumat în 3 pași: 1. Explorare pentru identificarea resurselor 2. Conectare cu resursele la nivel somatic 3. Identificarea de soluții dintr-un spațiu interior mai plin de resurse Explorarea pentru identificarea resurselor poate fi făcută prin exerciții cum sunt: 10 motive pentru care sunt recunoscător chiar acum, clarificarea valorilor, identificarea nevoilor prezente acum (folosind piramida lui Maslow sau alte modele) și a strategiilor care funcționează pentru a onora și împlini aceste nevoi individuale sau colective, exerciții proiective care folosesc carduri cu imagini sau desen pentru a rememora experiențele, mentorii, valorile și resursele interioare care au permis să devenim cine suntem azi că oameni și profesioniști. Conectarea cu resursele la nivel somatic o facilitez prin invitarea clienților să simță la nivel corporal senzațiile, emoțiile și gândurile care apar în prezenta resurselor lor. Acest tip de exercițiu poate îmbracă de exemplu forma unui ritual, a unei călătorii prin imaginație ghidată în stare de relaxare, a unui exercițiu de mindfulness. Clienții sunt capabili să descrie de exemplu unde anume este poziționată în corp energia încrederii sau o altă resursă, ce formă, dimensiune și culoare are, ce consistență, gust sau miros are și chiar să aibă o conversație simbolica de recunoștință și conectare conștientă cu acea resursă. Identificarea soluțiilor folosește conversații de coaching, exerciții de tip solution focus, linia timpului, hărți dinamice 3D ale sistemelor relaționale sau alte intervenții de facilitare. Calitatea acestor procese este însă mult îmbunătățită de starea interioară mai plină de resurse a clienților – pentru că starea sistemului lor nervos individual și colectiv este una mai neutră și prin urmare cu o creativitate și capacitate de conectare sporită. Vă invit să experimentați pentru voi înșivă, pentru cei apropiați și pentru cei cu care lucrați abordarea conectării cu resursele înainte de a încerca să găsim soluții la provocările pe care le avem.

April 20, 2022

CITESTE MAI MULT

Dicţionar de leadership în iarna lui 2021

Dicţionar de leadership în iarna lui 2021

By Madi Radulescu

Tagged in Training

La începutul lui 2020, înainte de marele lockdown care ne-a trimis pe majoritatea dintre noi să lucrăm de acasă, ne-a pus la încercare abilităţile de leadership şi ne-a cerut să ne deschidem bine mintea către abordări noi, puneam în acest spaţiu, digital, două capitole de dicţionar de leadership. Mă uitam atunci din perspectiva pregătirii pentru o epocă în care se prevedea a fi provocatoare pentru cei care conduc organizaţii mici sau mari, administraţie centrală sau locală şi îmi propusesem, pur şi simplu, să duc mai aproape de cititor termeni care se folosesc pe larg în limbajul de leadership şi de management internaţional. Habar nu aveam atunci că VUCA, conceptul pe care-l vehiculam deja de câţiva ani, urma să devină ”epoca VUCA”. Vorbeam despre leadershipul distribuit ca despre ceva ce era cunoscut în organizaţiile mari sau în companiile de IT. Astăzi, când foarte multe companii se pregătesc să introducă munca hibridă ca o formula obişnuită de organizarea acţiunilor şi activităţilor zilnice, leadershipul distribuit devine o cerinţă pentru că altfel cei care conduc nu vor avea capacitatea fizică de a fi aproape de echipele lor şi de ale monitoriza. Spun aceste lucruri pentru că, ceea ce ni se pare că este departe de noi, lucruri aparent abstracte pe care avem tendinţa să le neglijăm sau cărora nu le dăm importanţa cuvenită şi nu le învăţăm, devin mai repede decât ne imaginăm, realitate. Realitate care este mai degrabă provocatoare decât confortabilă. Sistemul global influenţează mai rapid decât ne imaginăm evenimente din proximitatea noastră, creează temeri şi confuzie şi schimbă strategii chiar şi pentru cei mai experimentaţi conducători care nu se mai pot baza pe obişnuitele abordări care le-au adus succesul. În aceşti doi ani care au trecut peste noi, societate, familie, companii mici sau mari, leaderi inspiraţi sau complet eşuaţi... fiecare a trebuit să învăţăm să ne ducem vieţile altfel şi să ne ghidăm relaţiile şi profesia dintr-o paradigmă nouă care ne cere un alt tip de mentalitate. Pandemia a evidenţiat mai mult ca niciodată existenţa mai multor lumi. Şi pare că mai sunt multe de văzut din moment ce pandemia nu pare a avea un final apropiat.   În România noastră mică ce face parte dintr-o lume mare, în plină transformare, lucrurile nu stau pe loc. Dacă mediul de afaceri face eforturi să ţină pasul şi să se adapteze, ce se întâmplă la vârful societăţii pare desprins o dintr-un film suprarealist. Nu intenţionez să mă transform în analist politic. Nu putem însă să vorbim despre leadership doar în mediul de afaceri. Având aşteptări şi investind în dezvoltarea liderilor doar în mediul de afaceri, falia creată între marea societate şi mediul privat va creşte şi se va adânci. Principiile de leadership sunt aceleaşi indiferent unde se aplică ele. Valorile după care se   ghidează liderii care sunt responsabili şi dornici să obţină bunăstarea pentru organizaţia pe care o conduc sunt foarte similare dacă nu identice. De aceea mă întorc, în iarna lui 2021, la dicţionarul de leadership. Am sărbătorit încă o zi naţionala României întrebându-ne ce ar putea face leaderii acestei ţări mai bine. Peste tot pe planetă sunt lideri mai mult sau mai puţin inspiraţi, lideri care se dovedesc a fi corupţi şi care totuşi persistă în fruntea ţării lor. E nevoie, în vremea în care fiecare îşi dă cu părerea şi se dovedeşte a fi specialist în aproape orice, să ne reconectăm la termeni esenţiali care, ne-ar putea sprijini să înţelegem şi să administrăm ceva mai cumpănit şi mai echilibrat degringolada în care ne aflăm. Pentru că, teoretica stabilitate care a început şi care este promisă societăţii, pentru următorii şapte ani, poate fi (şi în perspectiva mea chiar este) doar o iluzie. Organizaţia condusă pe bază de valori. O ţară se conduce ca orice organizaţie mare. Are reguli de guvernanţă, planuri strategice, obiective şi bugete. Cei care dezvoltă culturi de organizaţie puternică ştiu că a avea obiective pe termen scurt şi mediu nu înseamnă mare lucru dacă nu ai o viziune pe termen lung. Chiar dacă condiţiile specifice te pot face să ajustezi strategiile, viziunea pe termen lung este ca lumina farului pentru orice navă care are nevoie să intre în port, pe vreme de furtună. Lipsa viziunii face ca tot ce se întâmplă în negocierile de ajustare a strategiilor şi a bugetelor, în felul în care se administrează banii ţării, să fie mai degrabă din categoria leapşa dată de la unii la alţii în timp ce se adună, pe fundal, puternic,mesajul ”după noi, potopul!” Viziunea este mai mult decât o simplă frază inspiraţională pusă pe peretele unei companii. Fiecare dintre noi, pentru a reuşi şi a fi împliniţi în viaţă, ar trebui să avem o viziune despre cine am dori să devenim. La fel, comunităţile, mici sau mari, comunităţile care sunt conduse pe bază de viziune, sar în ochi. Celebra comună Ciugud, simple şcoli gimnaziale care pregătesc copiii în robotică şi pentru concursuri internaţionale şi reuşesc, asociaţii care doresc să salveze păduri sau să ţină societatea civilă activă şi conectată la starea de bine şi reuţesc, toate acestea au o viziune puternică, articulată.   În fiecare an, odată cu parada de 1 decembrie, aşteptăm cu speranţă exprimarea unei viziuni despre o Românie care peste 30 de ani se va putea distinge prin performanţă, în Uniunea Europeană sau într-un sistem, cum va fi el atunci, bazat pe valori puternice legată de libertatea umană şi respectful pentru fiecare fiinţă umană. Acel domeniu sau domenii în care ne-am putea propune să excelăm, să atragem investiţii, să reţinem o forţă de muncă tânără şi talentată. Viziunea aceasta lipseşte. De aceea, toată vâltoarea negocierilor la care asistăm nu are nicio legătură cu viitorul, ci doar cu prezentul, cu obiective individuale sau partinice şi cu împărţirea resurselor pe criterii care nu garantează nimic. Organizaţia condusă pe bază de valori este un concept aparent bine cunoscut, deşi, practica arată că puţine sunt acele organizaţii cu adevărat conduse pe bază de valori, cu o puternică cultură, larg împărtăşită a valorilor comune.   României pare că nu bugetele îi lipsesc, şi nu echipele bogate de negociatori. Pe lângă viziune, valorile vehiculate sunt foarte confuze, ambigue şi de cele mai multe ori neexprimate. Apelul la valorile naţionale se face strâmb, fără o cultivare reală a acestora, ci mai degrabă arătând cu degetul şi învinovăţind pe oricine altcineva în afară de propriile comportamente şi lipsa de coerenţă. În lipsa valorilor, mediul devine de-a dreptul deprimant, şi nevoia de a pleca unde vezi cu ochii din ce în ce mai prezentă mai ales în rândul celor care au o viziune în legătură cu viaţa lor. Viziune pe care nu o regăsesc în viziunea mai mare a ţării în care îşi trăiesc viaţa. Un loc ghidat de valori comune este vizibil pentru că ele sunt cu adevărat importante şi oamenii le trăiesc, ele generează motivaţie, iar principiile esenţiale sunt cunoscut şi însuşite. Cu cât generaţiile sunt în schimbare, cu atât ghidarea mediului de lucru şi de trai după principii clare şi bine însuşite de oameni sunt mai importante. Pentru că, din păcate, noile generaţii au crescut şi s-au format într-un mediu ne ghidat de valori puternice, un mediu în care nu prea au găsit modele de rol după care să se ghideze şi fac astăzi, adulţi devenind, ce ştiu ei mai bine după ce au văzut în jur. Sunt nenumărate exemple, în fiecare zi, că valorile fundamentale sunt undeva pierdute pe parcurs şi îngropate sub un strat gros, de lipsa unui leadership pe bază de valori, a ultimei sute de ani. Cel puţin.   Este, pentru noi, un popor creştin, de altfel, binele aproapelui o valoare? Auzeam la radio faptul că la şcoli au ajuns de curând testele Covid, pe bază de salivă,pentru copii, vrac. Cineva, undeva, a luat decizia de a face o mică economie la costuri, poate ar trebui să crească marja de profit din care să ofere comisionul pentru achiziţia în cauză, poate pur şi simplu nu i-a păsat. Desigur, sunt multe ocazii în care oamenii pot lua decizii proaste. Şi totuşi, un set de valori puternice este cel care ne invită să ne gândim ce se întâmplă mai departe, după ce noi, teoretic, ne-am încheiat sarcina pe care am primit-o.Empatia ca valoare ar fi condus pe cineva la gândul că aceste teste trebuie manevrate şi în locuri în care nu există condiţii sau pregătire medicală şi că, ele trebuie să fie sterile, dedicate fiecărui copil. Grija pentru sănătate şi pentru protecţia copiilor ar fi trebuit să conducă la aceeaşi gândire. Preţuirea calităţii ar fi trebuit să conducă la aceeaşi gândire.   Valorile puternice conduc la principii de leadership puternice. Nici o fişa de post nu poate descrie în totalitate rolul de conducător. Însă tot ceea ce este fundamental necesar şi, uneori nu poate fi pus pe hârtie, ţine de valori şi de caracter, de nevoia ca fiecare leader să fie un model de integritate. În orice fel de negociere, aşa cum am asistat în ultimele două luni, există părţi şi fiecare vrea să ajungă la cel mai bun acord posibil. Aşa ar spune buna practică, scopul comun este ”cel mai bun acord posibil”. De-aici începe diferenţa. Într-o organizaţie şi o societate condusă pe bază de valori, acest cel mai bun acord posibil ar fi pentru scopul pe termen lung al organizaţiei, în cazul acesta, al României. Ce înseamnă sa aceste negocieri în momentul în care lipsesc scopul pe termen lung şi viziunea? Conducerea pe bază de principii transformă pentru că le oferă şansa oamenilor să vorbească despre ceea ce este cu adevărat important şi permite raportarea oamenilor la aspecte care nu sunt vremelnice, adică la valori fundamentale, la valori umane şi nu la poziţii ierarhice.   Modelul de rol. În toate domeniile vieţii veţi găsi modele de rol. Oameni care, nu numai că au reuşit având performanţe în domeniul lor dar care, sunt modele de caracter şi de comportament, oameni cu valori puternice şi cu o viziune solidă asupra vieţilor şi a contribuţiilor în comunitate. Fiecare dintre noi avem nevoie de un model de rol în viaţă. Primii sunt părinţii şi apoi educatorii, de aceea şcoală şi sistemul de învăţământ în rol atât de important şi trebuie sprijinit şi reformat. Apoi pot fi liderii de la serviciu, oameni care au reuşit în alte domenii sau liderii societăţii. Psihologic vorbind, motivele pentru care avem nevoie de modele de rol sunt legate de consolidarea capacităţii noastre de a reuşi şi de a înţelege care sunt comportamentele de care avem nevoie pentru aceasta: consecvenţa, perseverenţă, coerenţă, muncă, pasiune, răbdare, empatie şi aşa mai departe. Avem nevoie de modele de rol pentru a putea fi inspiraţi şi a depăşi obstacolele. Vremurile pe care le trăim par a fi pline de obstacole pentru omenire, în general, dar sunt şi vremuri de extraordinară transformare şi de avansare tehnologică, medicală, ştiinţifică şi culturală. Există foarte multe modele de rol pe care merită să le facem vizibile. Orice reuşită include şi posibilitatea de a greşi şi de a eşua, pe parcurs. De aceea modelele de rol sunt importante pentru a putea învăţa din greşelile lor. Şi nu în ultimul rând, putem deveni mai buni. Dacă la vârful societăţii, cei care ne conduc sunt departe de a fi modele de rol, nu e nevoie să ne imaginăm prea multe despre viitorul administra de aceştia. Suntem   nemulţumiţi de ce vedem când mergem pe stradă, suntem nemulţumiţi de felul în care se comportă copiii noştri şi de felul în care sunt trataţi şi dezvoltaţi în unele şcoli, suntem nemulţumiţi de sistemul de învăţământ, de sistemul de sănătate sau de felul în care se fac afaceri cu statul? Ei bine, în loc să încurajăm o cultură toxică în care se aruncă vina pe oricine altcineva în afară de noi, am putea începe să insistăm în a cultiva valorile reale în familiile noastre şi, am insista să ne educăm copiii să se comporte aşa cum ne dorim ca societatea să se comporte cu noi. Valorile fundamentale în legătură cu respectul pentru părinţi, pentru bunici, pentru prieteni, pentru profesori sau medici se învaţă în familie. Valorile legate de contribuţia în comunitate şi protejarea acesteia, se învaţă în familie, de la a nu mai arunca hârtii pe jos la protecţia mediului. Aşadar, lansez invitaţia de a ne pune încă o dată întrebarea: ce e cu adevărat valoros pentru noi în viaţă, care sunt valorile acelea pe care ni le dorim cu ardoare în traiul nostru zilnic şi ce facem noi înşine pentru ele, pentru a le promova? Este foarte posibil ca pandemia să ne prindă şi la următoarea sărbătoare a României. Felul în care vom trece peste, în care vom reuşii să ne protejăm unii pe ceilalţi, în care vom face faţă provocărilor unei potenţiale noi crize economice depinde foarte mult de felul în care trăim câteva cuvinte simple: valorile noastre fundamentale. Articol preluat din adevarul.ro

December 13, 2021

CITESTE MAI MULT

Cărți (și) pentru vacanță – de minte și de suflet

Cărți (și) pentru vacanță – de minte și de suflet

By Madi Radulescu

Tagged in Training

Orice vacanță aduce dorința de deconectare. Cum facem asta cel mai bine? Mai jos câteva recomandări de cărți de minte și de suflet. Evident că vacanța aduce dorința de deconectare. A face orice altceva este o necesitate pentru a putea să ne încărcăm bateriile și a schimba perspectiva, pentru a fi capabili din nou să ne conectăm la capacitatea de a vedea lucrurile pozitiv și posibil. Se spune că e bine să nu  mergi la supermarket atunci când ți-e foame și să nu iei decizii atunci când ești obosit. Invitația este să amânați puțin lucrurile foarte importante care vă framântă de la birou pentru după vacanță și să alocați timp pentru voi printr-o odihnă activă a minții, citind despre oameni interesanți și despre diverse moduri de a ne dezvolta personal. Mă opresc astăzi, aici, la cinci lecturi interesante pentru vacanță dar, nu numai… Burnout – cum să spargi cercul vicios al stresului O bună prietenă mi-a oferit, de curând, cartea Burnout – cum să spargi cercul vicios al stresului. Nimic mai potrivit pentru o lectură de vacanță pentru că, în primul rând, vacanța îți oferă posibilitatea să aplici câteva dintre tehnicile pe care ni le propun Emily și Amelia Nagosky și, pentru că, poate fi un punct foarte bun de pornire pentru a reseta anumite perspective și a preveni pe viitor ca burnout-ul să se instaleze în viața ta. Pare o carte scrisă pentru femei, însă nu vă lăsați înșelați de mesajele care se adresează mai ales doamnelor. Este o carte despre oameni care muncesc mult, de foarte multe ori extrem de pasionați de ceea ce fac, oameni care nu reușesc să spună Nu și care, se simt foarte responsabili de rezultatele lor. Acești oameni își forțează limitele și ajung în situația în care se epuizează. Vă regăsiți măcar jumătate în cele de mai sus? Veți descoperi că este o carte care se citește repede și plină de învățăminte. OPEN – Agassi. Am putea scoate de pe rafturi și (re)citi autobiografia generos redată în cartea OPEN – Agassi. Este o extraordinară poveste de viață, o poveste despre reziliență și perseverență, înainte de a fi biografia unui campion pe care-l cunoaște o planetă întreagă. Mi s-a părut extraordinară vulnerabilitatea arătată în această carte, vulnerabilitate care inspiră și te face să-ți dorești să reușești asemenea lui Agassi, să te simți alături de el și, îți activează empatia pe care poate nici măcar nu erai conștient că o ai. Întâlnești în această carte numeroase, pe care le poți vedea pe arenele de tenis, ceea ce te face să te simți conectat la ea, fiind plină de actualitate. OPEN – Agassi. Sunt aici, acum – Exerciții creative de autocunoaștere? V-a picat cumva în mănă cartea: Sunt aici, acum – Exerciții creative de autocunoaștere? Ei bine, aceasta te poartă dintr-o călătorie de autocunoaștere amuzantă și care poate fi parcursă la umbră, pe plajă, având la îndemână cartea și un creion. Și, dacă aveți în preajma voastră copii la vârsta pre-adolescenței cărora doriți să le deturnați atenția de la telefoanele mobile puteți să discutați într-o atmosferă foarte relaxată despre emoțiile lor despre înțelegerea propriilor gânduri, despre ce ar putea ajuta să devină mai conștienți de propria creștere și cum să se concentreze mai bine atunci când au nevoie, despre ce înseamnă zona de confort și de ce este important să ne dorim să dezvoltăm relații bune cu cei din jur, ce înseamnă binele și răul în perspectiva fiecăruia și pe care, uneori ne este mai dificil să le abordăm neavând cuvintele la îndemână. Acum, cu această carte am putea găsi cuvintele potrivite și avem abordări lejere, prin joc și chiar mini – concursuri între noi, membrii aceleiași familii, în așa fel încât, dezvoltarea personală și relațiile cu cei mici să capete și mai mult sens, în vacanță. Sunt aici, acum – Exerciții creative de autocunoaștere? Lisa Brennan-Jobs: Smallfry – O poveste de viață și de familie Despre viață și despre relații între părinți și copii, felul în care relațiile pot deveni dureroase și se pot transforma pe măsură ce copiii devin adulți, o lectură profundă este cartea jurnalistei Lisa Brennan-Jobs: Smallfry – O poveste de viață și de familie. O carte scrisă cu mult talent, o declarație copleșitoare de dragoste a unei fiice pentru tatăl iei, o poveste dureroasă în care ne putem regăsi, pe alocuri, fiecare dintre noi în relațiile cu părinții. O reflecție despre ce este important în viață și cum se vede acest lucru de pe palierul fiecărei generații. Marcia Reynolds: Cum liderii transformă conversațiile dificile în oportunități – Zona de disconfort   Și, pentru cei care sunt pasionați de leadership și doresc ca după această deconectare să aibă o legătură mai bună cu colegii lor, o carte revelatoare și accesibilă în același timp, despre dezvoltarea personală și a relațiilor sănătoase. Cartea scrisă de Marcia Reynolds: Cum liderii transformă conversațiile dificile în oportunități – Zona de disconfort. Desigur toți cei care sunt preocupați de coaching o au ca lectură obligatorie, însă pentru cei care conduc oameni sau coordonează echipe în diverse proiecte, chiar și cei pentru care conducerea altor oameni nu face parte din rolul lor, dar își doresc o relație mai bună cu șeful lor, această carte poate fi o fereastră deschisă către a înțelege psihologia conversațiilor dificile. În felul în care evoluează lumea, pentru a face față ritmului alert al dezvoltării și pentru a ne menține sănătoși mental și emoțional, învățarea nu este doar un proces despre care se spune că ar trebui să fie continuu. Învățarea este un ingredient al vieții noastre zilnice și, așa cum ne îngrijim de hrană, e nevoie să ne îngrijim conștient și de dezvoltarea noastră emoțională și de găsirea soluțiilor pentru a face mai bine față tuturor presiunilor. Deconectarea completă este arareori posibilă. Însă măcar timp de câteva zile, putem schimba unghiul, putem schimba perspectiva din care ne uităm la viața noastră personală și profesională și putem încerca să învățăm și să ne inspirăm cum să devenim oameni mai buni. Lectură plăcută! Articol preluat de pe life.ro

August 12, 2021

CITESTE MAI MULT