Blog

Cu valorile la defilare

By admin

Tagged in Training , Leadership , Competente de comunicare , Inteligenta emotionala

Discuția despre valori ar trebui să aibă loc în spațiul public zilnic. În mod evident în școli, adresându-ne exact celor care sunt la vârsta întrebărilor și a clarificărilor legate de valori și de ce anume este important pentru viața lor. Dar nu numai. Discuția despre valori trebuie și merită a fi purtată în fiecare intervenție publică a vreunui politician care se dorește a fi lider al comunității sale. Discuția aceasta despre valori ar trebui introdusă și în spațiul fiecărei firme, fiecare companii care, în esență, generează plusvaloare, locuri de muncă are impact asupra acestei comunități și asupra mediului. Viața noastră, în general, ar merita să fie ghidată după un set de valori dându-ne repere morale mai puternice și făcându-ne mai liniștiți și mai drepți, capabili de-o viață mai împlinită. Am citit în această dimineață o postare a unui prieten cu un citat și îmi permit să îl preiau aici, deoarece e aliniat cu pledoaria mea: ,,Nici cea mai înțeleaptă constituție și nici cele mai înțelepte legi nu vor asigura libertatea și fericirea unui popor ale cărui moravuri sunt general corupte.” Samuel Adams Reiau: cei care își asumă poziții de leadership în societate ar trebui să aibă în fiecare zi câte un dialog în privința valorilor, a ceea ce este important pentru ca lucrurile să se întâmple sănătos și sustenabil. Și m-aș aventura să spun că această discuție despre valori ar trebui să vină înaintea oricărei discuții despre acțiuni, potențiale rezultate, planuri, comisii și comitete. Legătura dintre valori și sănătatea societății Sănătatea organizațională, sănătatea societății în ansamblu, se bazează pe valori. De la drepturile noastre (libertatea de exprimare, libertățile religioase – inclusiv aceea de a alege să nu fii credincios sau practicant religios, toleranța în privința preferintelor politice, opțiunea de a te vaccina – sau nu – alături de grija pentru semenii tăi și alegerea de a nu fi un pericol pentru aceștia dacă optezi să nu te vaccinezi, apărarea drepturilor oamenilor, acceptarea faptului că nimeni nu își poate alege culoarea pielii, numele sau familia în care se naște, deci acestea nu pot fi motiv de discriminare, protecția unor oameni care au vulnerabilități de sănătate) la protecția naturii și a mediului în care trăim, integritatea și solidaritatea pe care le manifestăm, preocuparea de a clădi o societate sănătoasă pe termen lung, chiar și pentru generațiile pe care nu vom apuca să le cunoaștem… toate acestea intră în responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Și de aici începe aplicarea… excepțiilor. Fiecare dintre noi, manifest sau nu, deschis sau ipocrit își creează propriile excepții (mici, perfect justificate de graba vieții, de oportunitate sau de frici). Și de aici apar controversele. Controversele se nasc din capacitatea noastră de a ne alinia la nivelul convingerilor, convingeri alimentate de ego, de o educație îngustă, de o dezvoltare personală și spirituală încă neajunsă la maturitate sau de experiențe trecute care au fost dezamăgitoare și menite să contrazică beneficiul valorilor invocate de ceilalți. Și asta pentru că valorile invocate singular nu produc întotdeauna efectul dorit. Este nevoie de un set de valori, de o ”plasă de siguranță” creată de mai multe valori care se sprijină una pe cealaltă. Și de multă perseverentă, coerență și răbdare. Cu toții vrem transparență… dar noi oferim transparență în adevăratul sens al cuvântului? Ca să exemplific, iau discuția recentă din spațiul public despre nevoia de transparență. Tânjim după transparență de mulți ani. Am tânjit după transparență și înainte de 1990. Probabil că fiecare popor condus autoritar a tânjit după transparență în aceeași măsură cu noi. Am dezvoltat în timp mecanisme la nivel individual și societal de a face față lipsei de transparență începând să justificăm și să o alimentăm cu diferite teorii (multe dintre acestea conspiraționiste), din care s-au alimentat din plin cei pentru care această valoare este derizorie și care au profitat la maxim de această lipsă de transparență: afaceri nu tocmai corecte, angajări îndoielnice, contracte alocate pe baza unor înțelegeri subterane. În mod evident, există nevoia de confidențialitate, de siguranță. Nu numai la nivelul administrativ al unei țări sau comunități, ci și în companii, pentru protecție concurențială sau temporizarea aplicării anumitor decizii care nu sunt încă clare. Pe lângă transparentă, însă, vine la pachet o altă valoare: colaborarea. Mai vin comunicarea deschisă și spiritul de echipă. Imaginați-vă care ar fi fost efectul cumulat al punerii tuturor acestor valori în practică și al transferului lor în comportamentele de colaborare ale conducătorilor noștri. Pentru că da, tuturor ne convine transparența atunci când ni se aplică, începem însă să-i găsim nuanțe atunci când trebuie să o oferim altora. Pentru a rezolva acest tip de controversă există legi și regulamente care ar veni să clarifice și să ofere concretețe acestei valori, pentru a reduce șansa de a avea interpretări diferite. Există, în orice instituție, limite de confidențialitate, există definiția a ceea ce înseamnă confidențial, adică ceva ce nu poate fi comunicat transparent oricui, oricând. Și lucrurile ar fi funcționat perfect dacă ar mai fi existat, puse în practică, două alte valori: responsabilitatea (în privință administrării acestor date și a accesului la acestea) și cinstea celor care au condus la generarea acelor date – adică cei care inițial au create breșe în sistem și l-au abuzat in interes propriu. Acesta este doar un exemplu. Ne afectează și îl luăm în seamă, pentru că lipsa de transparență ne activează frica fiecăruia dintre noi, acelora care dorim să beneficiem de transparență și de un serviciu public legat de sănătatea noastră. Cine însă a avut un beneficiu personal din lipsa de transparență va continua să genereze controverse și justificări și ne va consuma o grămadă de energie inutilă menținând un sistem care nu este sănătos și nu se va însănătoși vreodată continuând în acest fel. Care ar fi beneficiile educării pe bază de valori? În primul rând, crearea unei identități care să ne poată face un partener serios de dialog la nivelul Uniunii Europene și nu numai. Nu sorgintea noastră dacică sau latină ne face să fim băgați în seamă (nu intenționez să creez, la rândul meu, vreo controversă legată de valorile naționaliste ale unor concetățeni, deși ar fi atât de ușor), ci capacitatea noastră de a fi parteneri de încredere, care împărtășesc aceleași valori și reușesc să folosească un limbaj similar în momentul în care e nevoie să căutăm soluții. Gândirea critică, esențială pentru a reuși o dezvoltare economică sustenabilă, pentru a contribui la avansarea tehnologică și la utilizarea tehnologiei în viața de zi cu zi într-un mod responsabil, este un alt beneficiu al educației pe bază de valori. Și asta deoarece oamenii care o au știu să pună în balanță beneficii și limitări ale fiecărei opțiuni și decizii, învață să ia aceste decizii în echilibru ținând cont de cei din jur și nu numai de interesele proprii, învață să argumenteze și să susțină în mod asertiv argumentele devenind, astfel, un partener respectat. Pentru stadiul de evoluție a omenirii în acest moment, gândirea critică și argumentarea sunt două competențe esențiale pentru a putea face față în piața forței de muncă și a putea rămâne un jucător economic și un contributor social valoros. Forumul Economic Mondial (https://www.weforum.org) publică permanent studii globale în legătură cu aceste competențe de care școala și universitățile fiecărei țări pot alege să țină cont în momentul în care pregătesc tinerele generații pentru viitor. Și da, această chestiune ține de valorile noastre naționale: grija pentru viitor, sustenabilitatea, orientarea către rezultate. Educația pe bază de valori dezvoltă abilitățile sociale. Societatea se transformă oamenii fiind în continuare atrași de marile aglomerări urbane. Să trăiește din ce în ce mai alert, din ce în ce mai înghesuit, munca se transformă putându-se lucra de oriunde, pandemia a creat noi obiceiuri de muncă și creează noi oportunități pentru cei care știu să-și facă vizibile talentele și interesul pentru un anumit domeniu sau activitate. Pentru a reuși în acest mediu, abilitățile sociale sunt esențiale, pentru că ele te ajută să faci față mai bine presiunilor, să depășești perioade dificile încărcate cu anxietate, să rămâi conectat și să înveți permanent de la cei din jur. Pentru a face posibile aceste lucruri este nevoie de valori precum: curiozitatea și dorința de a învăța, empatia și prețuirea semenilor. Valori precum cooperarea și colaborarea. Asumarea responsabilității. Putem face o listă lungă de valori care ar fi necesare societății românești în ansamblu. Și, vă rog, pe cei care ați ajuns cu lectura până aici, să nu rostiți cu resemnare…”Da, ar fi bine dar nu vor reuși niciodată aici…”, pentru că educația pe bază de valori stă, în primul rând, în mâinile noastre, în fiecare familie. Pentru noi, adulții, mesajul este destul de simplu: luați-vă jumătate de oră pentru a vă întreba, încă odată, ce este cu adevărat important pentru voi? Și începeți de acolo. Articol preluat din spotmedia.ro.

April 05, 2021

CITESTE MAI MULT

Despre inteligență emoțională…la modul concret

By admin

Tagged in Training , Leadership , Cursuri leadership , Inteligenta emotionala

„ Inteligență emoțională “ ..o temă actuală și din ce în ce mai studiată și antrenată... Oricât de mult s-a discutat și s-a întors subiectul pe toate părțile, încă mai este loc de rafinare.  Încă mai există argumente suficiente pentru a-i descoperi partea sa practică, aplicabilă. Acest aspect ne-a determinat ca în MMM Consulting să antrenăm leaderii în această arie de mai bine de 10 ani, din prisma pragmatismului. Cum putem măsura inteligența emoțională și cum o putem dezvolta în sensul creșterii performanței în muncă. Altfel, inteligența emoțională este o resursă extrem de valoroasă, în egală măsură profesional și personal, pentru că viața în esență este o înlănțuire nesfârșită de emoții, fie că le conștientizăm sau nu. Înainte de orice gând, simțim. De aceea, merită să le oferim toată atenția noastră. Avem toate motivele să vrem să le punem în armonie, să ni le facem prietene, să nu le lăsăm să izbucnească la întâmplare, așa cum spunea Diana Voicu, recent, într-un eveniment: “ ca niște gheizere, pe care nu le putem controla ”. Evenimentul a fost o Pastilă de Învățare MMM Consulting, cu tema:  “ Conștiența emoțională și impact asupra productivității ” și a avut drept scop punerea oamenilor în contact cu emoțiile și gândurile lor prin exerciții experiențiale și oferirea de informații pentru cunoașterea unor bune practici și soluții deja aplicate de noi, pentru dezvoltarea acestei abilități specifice inteligenței emoționale. Participanții au primit foarte bine aceste exemple pentru că, oricât am citi despre acest subiect și oricâte materiale am avea la dispoziție, o ghidare profesională iți oferă un sprijin valoros.   Ce este Conștienta Emoțională ? Acea parte din noi care ne pune față în față cu emoțiile noastre. Ne face prezenți în privința lor chiar atunci când se întâmplă, le dă un nume, corespondent realității noastre și ne conștientizează efectele asupra comportamentului ulterior. Poate, mai științific exprimat și aplicat în cadru profesional, este abilitatea de a citi și a înțelege propriile emoții precum și de a recunoaște în timp real impactul lor asupra performanței în muncă și asupra relațiilor. De ce analizăm conștiența emoțională ? Pentru că este responsabilă de gândurile și emoțiile noastre și, spune Diana, “ influențează interacțiunile, judecățile, rezolvarea problemelor, comunicarea, evaluarea situațiilor, abordarea sarcinilor, relaționarea cu colegii sau partenerii, DECIZIILE, optimismul, reziliența, sănătatea & imunitatea.” Adică... totul, nu-i așa?... Tot ce facem, trece prin spectrul emoțiilor noastre. Și daca emoțiile pozitive nu cer să fie mult analizate, ne dau o stare bună, energie de viață și le putem transforma oricând în ancore pozitive, cu emoțiile negative avem mai mult de furcă. Și, adaugă tot Diana „avem nevoie de pauză și conștientizare ca să ne asigurăm că acțiunea și comportamentul care derivă dintr-o emoție negativă nu sunt nefolositoare ci, aliniate scopurilor noastre”. De ce este importantă conștiența emoțională?  Pentru că e baza a tot ceea ce înseamnă inteligența emoțională. Este inima acestui vast complex. Ne pune față în față cu noi înșine și, pentru o bună aprofundare, ne cere autocunoaștere. Ca să putem recunoaște emoțiile din nou și trigger-ele care le-au declanșat, este esențial să ne cunoaștem bine personalitatea, valorile, convingerile, copilăria. Și nu numai. Experiențele pozitive și negative care ne-au marcat trecutul și care oricând, printr-un stimul din exterior, pot determina creierul nostru reptilian să creeze o reacție total neașteptată. Tot ce a lăsat urme adânci, sau orice neconcordanță între valorile noastre și ceea ce trăim real, este benefic să fie rezolvat, ca să ajungem să fim în armonie cu noi înșine. Mai mult de atât, mergând în contextul profesional, e esențial să ne cunoaștem abilitățile, stilul de lucru, scopurile profesionale, stilul de leadership și să ne comparăm, pentru acuratețe, părerile noastre cu ale celor din jur, despre noi. Un feedback realist ne ajută să avem opinii mult mai obiective și să putem ajusta aspectele care necesită acest lucru. Pentru ca toate acestea, individual și împreună, ne afectează, în cele din urmă, comportamentul și performanța. Alături de o autoevaluare corectă, adică o evaluare a tuturor punctelor noastre forte și a limitărilor și încrederea de sine - abilitatea de a  proiecta credințe pozitive cu privire la capabilitățile și aptitudinile personale, conștiența emoțională completează perfect conștiența de sine, principala componentă a capabilitații emoționale. Adică setul complet de abilitați ce țin de inteligență emoțională, pe care le analizăm și apoi le dezvoltăm în sensul dezvoltării noastre profesionale. Performanța o vom asocia mereu și cu alte abilități de inteligență emoțională: autocontrol, motivare, conștiența socială și abilități sociale, toate foarte importante. Însă ceea ce face conștiența emoțională atât de specială este faptul că dacă lucrăm asupra ei, toate celelalte abilități se vor dezvolta exponențial. Primul pas important  pentru creșterea sa este autoreflecția. Pentru că aceste emoții negative vin la pachet cu gânduri negative, de cele mai multe din gândirea noastră „reziduală”, adică acele patern-uri deja existente în noi, pe care psihologii le numesc „erori de gândire”: -           Gândirea polarizată de tip alb sau negru („ Nimic nu merge, orice aș încerca”) -           Gândirea catastrofică („Toți mă fixează cu privirea și mi se oprește respirația”) -           Gândire prin prisma emoțiilor („Puțin îi pasă de mine”) -           Gândire prin atribuirea culpei pentru problemele tale altcuiva („ Părinții mei sunt de vina pentru că eu gândesc așa.”)   Cum convertim aceste gânduri în echivalentul lor pozitiv? Diana ne-a recomandat ca soluție tehnici de rescriere a gândurilor și a oferit câteva exemple: Tehnica prin contra-argumente (definirea termenilor și găsirea contra-argumentelor logice: „ Anul ăsta e un eșec, nu am reușit să merg în vacanță.” - „ Ce înseamnă eșec? Doar pentru că nu am reușit să merg în vacanță? E doar un aspect, dat în cazul de față de pandemie. Anul ăsta am reușit să fac alte lucruri, la care nu mă așteptam. Inclusiv să economisesc banii de concediu, și am cumpărat o mobilă nouă.”) Tehnica reducerii la absurd („ Nu o să îmi pot lua niciodată mașina la care visez” - „ Ok, și dacă lucrul ăsta ar fi real, care este cel mai grav lucru care derivă de aici? Ce se poate întâmpla? Nu pot să cumpăr altă mașină la un moment dat?”) Tehnica standardului dublu (sunt situații în care ne considerăm foarte buni și altele în care ne simțim foarte slabi. „ Nu pot să cred, în situații d-astea chiar sunt foarte slab!” „ E normal, până la urmă nu pot să excelez în orice.”) Tehnica sesizării contradicțiilor interne („ Mi-e frică, ce mă fac?!”- „Ok, hai să îmi amintesc când am avut curaj, ca să îmi iau curajul din acele momente!”) Tehnica evaluării dovezilor pro și contra (o listă de argumente pro și contra, ca să luăm o decizie finală și să nu mai stăm blocați în incertitudini). E important de reținut: sunt tehnici ce minimizează efectele negative, nu sunt niște baghete magice care ne rezolvă problemele, ca prin minune. Tot ce construim prin aceste tehnici, trebuie să fie autentic, să fie gânduri cu care rezonăm. Gânduri pe care apoi le testăm și le ajustăm, dacă e cazul, până devin soluții pe care le putem pune în ”trusa noastră de prim ajutor emoțional”. Pentru fiecare dintre noi, acest proces durează, ne cere eforturi, perseverență, răbdare, blândețe, dar merită 100%! Pentru că, toate celelalte elemente ce compun capabilitatea emoțională și, amintim doar câteva: dorința de realizare, angajamentul, nivelul de inițiativă, optimismul – se vor dezvolta și ne vor ajuta, nu doar să avem o performanță superioară ci, să fim mai mulțumiți de noi înșine, în toate aspectele vieții profesionale și personale. Toate aceste abilități sunt antrenabile. În MMM am descoperit acest aspect acum mai bine de 10 ani, preluând din portofoliul partenerului nostru extern, Persona Global, lider mondial in soluții de dezvoltare, o metodologie de excepție, un instrument de măsurare a acestei capabilități emoționale - Emotional Capability Profile (ECP). Acesta oferă o evaluare 360, măsoară atât percepțiile personale, cât și ale celorlalți despre noi, nivelul individual de inteligență emoțională și propune soluții de dezvoltare a sa, în ansamblu și detaliat pe fiecare dintre cele 5 componente: Conștiența de sine, Autoreglare, Automotivare, Conștiența socială și Abilități sociale. Mai multe detalii despre acest model și cum îl folosim în proiectul nostru dedicat acestui instrument găsiți aici #Smartleadership și, vă putem oferi oricând mai multe informații invitându-vă să ne contactați.

March 22, 2021

CITESTE MAI MULT

2021 – Punctul de inflexiune, Madi Radulescu

By admin

Tagged in Training , Cursuri leadership

Suntem într-un parcurs de evoluție a întregii umanități, parcurs accelerat, care dintr-o dată a devenit vizibil. Și dacă va fi să fim recunoscători pentru ceva acestei perioade dificile care a fost 2020, ne vom trezi recunoscători acestei vizibilități create capacității de adaptare a omului și a posibilităților pe care le avem la îndemână. Vom fi recunoscători faptului că, forțate de pandemie, foarte multe companii au accelerat procesele de digitalizare. Inclusiv administrațiile statului. Vom fi recunoscători faptului că, forțate de pandemie, multe servicii adresate populației, inclusiv cele sanitare, au creat, în sfârșit, protocoale și au echipat saloanele cu lucruri esențiale care altădată lipseau cu desăvârșire. Vom fi recunoscători faptului că profesorii au fost obligați să își accelereze învățarea în a folosi tehnologia, celebrul PowerPoint deja expirat în multe medii, interacțiunea de la distanță și utilizarea unor metode de învățare mult mai moderne pe care le neglijau complet. Vom fi recunoscători faptului că am stat mai mult cu copiii noștri și am reanalizat de ce anume avem cu adevărat nevoie în casele noastre, ce era doar un impuls consumerist care ne dădea dureri de cap și ne forța să plătim facturi pentru care apoi munceam, lipsind pe lângă aceiași copii. De aceea, aș vorbi despre 2021 ca despre un an „punct de inflexiune”, nu ca despre un pod între vechea și noua normalitate. Uneori ne este teamă de punți de legătură, de traversat poduri, poate pentru că nu ne este clar întotdeauna ce vom găsi dincolo. Uneori, în mintea noastră, metafora aceasta a podului de traversat ne induce ideea că ne despărțim complet de ceea ce este la capătul celălalt, de unde tocmai am plecat. Și atașamentele personale față de propria noastră istorie, față de obiceiurile noastre, de ce a fost important pentru noi până mai ieri, devin de cele mai multe ori o frâna în a ne aduna întregul curaj pentru a traversa puntea sau podul din fața noastră. Prefer să mă uit la acest an ca la un „punct de inflexiune”, care reflectă mai mult dezvoltarea extraordinară care are loc în foarte multe industrii pe baza tehnologiei și a accesului nostru la atât de multe modalități de a munci și de a integra mai bine viața profesională cu cea personală.   O altă traiectorie 2021 este un punct de inflexiune menit să ne pună pe o altă traiectorie. O traiectorie care să accelereze curba de învățare a oamenilor și a organizațiilor și să poată utiliza în mod pozitiv evoluțiile tehnologice, fără să creeze frici suplimentare și teorii ale conspirațiilor care să împartă omenirea în două segmente: un om trăind acum în secolul 21 și creând pentru viitor și un altul întors în secolul 16, când orice fel de mecanism care muta apa din loc sau crea energie, era atribuit unor forțe oculte. Pentru mine este un „punct de inflexiune” pentru că cei care înțeleg că drumul progresului este colaborarea și generarea de platforme de învățare și platforme colaborative, atât în mediul de business cât și în societate, vor trebui să găsească timp și energie pentru a educa în jurul lor, nu a face judecăți de valoare care să-i împingă pe ceilalți mai adânc într-o gândire limitativă. Acest tip de asumare a transformării societății noastre modelează noua definiție a leadershipului. Mai precis, subliniază calități intrinseci, scoțându-le în față și schimbând lista de priorități în dezvoltarea celor care vor să-și asume rolul de lider. Pentru mediul organizațional aș sublinia trei arii în care, aceste puncte de inflexiune au nevoie să fie potențate la maxim: Focus pe generarea unui climat de încredere Leadershipul pe bază de încredere nu mai este o necunoscută. Conceptul de încredere este din ce în ce mai bine cunoscut. Mai mult, poate fi și bine, și ușor antrenată capacitatea noastră de a crea un climat de încredere, de a înțelege nevoile celor cu care colaborăm și de a ne dezvolta empatia și flexibilitatea interpersonală, în așa fel încât focusul tuturor să fie pe găsirea rapidă și adaptivă a soluțiilor și nu pe consumarea energiei echipelor în interacțiuni personale neproductive. Din această perspectivă, vor face diferența două lucruri: pe de o parte, preocuparea conștientă de a crea un climat de încredere, liderul fiind convins cu adevărat că aceasta este soluția și nu impunerea prin prisma poziției ierarhice, așa cum a crescut și s-a dezvoltat în mod tradițional marea majoritate a companiilor. Pe de altă parte, dezvoltarea unei practici reflective susținute, în așa fel încât liderul, ca persoană, să înțeleagă care sunt dificultățile sale în interacțiunile cu alți oameni și care sunt ariile sale de antrenament pentru a câștiga și a menține încrederea celor pe care-i conduce. Încrederea nu este un dat, este un capital, și cei care lucrează în echipele noastre nu sunt obligați să ne acorde această încredere necondiționat. Este un schimb permanent care trebuie să fie echilibrat și corect, astfel încât capitalul de încredere să fie menținut și să crească, permițând echipei să facă față unor situații complexe, ambigue și incerte, adaptându-se rapid. Învățarea continuă, inspirată și asumată, pentru toți contribuitorii din organizații Organizațiile cele mai puternice continuă să fie cele care au democratizat cu adevărat învățarea. La programe de dezvoltare de calitate nu au acces doar managerii, ci ele sunt generalizate în toate nivelurile organizației. În plus, companiile care reușesc au înțeles valoarea interacțiunii și a împărtășirii. Adică nu se mulțumesc cu a crea acces la platforme de învățare de tip e-learning, creează forumuri de dezbatere și de schimb de experiență facilitate fie de echipe puternice de traineri și facilitatori interni, fie cu ajutorul unor coach-i și facilitatori externi, care să aducă perspective diferite față de experiența lor de zi cu zi. Anul 2020 a forțat o curbă de învățare accelerată pentru absolut toată lumea în organizații, indiferent de rol: de la operator la top manager, toată lumea a fost forțată să se adapteze din mers, să capete abilități digitale și de interacțiune la distanță, să implementeze și să se adapteze schimbărilor rapide, să se gândească la soluții care păreau imposibile cu câteva săptămâni în urmă. Probabil că acest tip de învățare va continua în anii următori, deoarece a declanșat în toate organizațiile un proces de transformare, cred eu, ireversibil. Afirm asta pentru că are și multe beneficii, dar are și costuri acest proces de transformare. Însă organizațiile care sunt dependente de performanță vor căuta să mențină toate acele schimbări care s-au dovedit a fi eficiente în această perioadă, chiar dacă, pe alocuri, în plan uman există costuri emoționale și mentale. De aceea, în 2021, punctul de inflexiune spune că, organizațiile se vor concentra mult mai mult pe a sprijini angajații să-și mențină sănătatea mentală și emoțională și acest lucru se va vedea în structura programelor de dezvoltare – atât dezvoltarea personală, cât și competențe de management și leadership. Colaborarea reală Ca să închei, punctul de inflexiune în care ne aflăm definește mult mai bine ce înseamnă colaborare reală. Cei care cred că își pot permite să nu colaboreze, să fie individualiști și orientați doar spre propriile obiective, vor constata că, după valul de solidaritate care a fost activat în 2020 pe fondul pandemiei și al necesității lucrului de la distanță, colegii lor nu vor mai fi atât de dispuși să îi accepte. Cultura organizațională va suferi transformări în foarte multe companii. Tehnologia înseamnă acces la informații, acces la ierarhie, posibilitatea de a interpreta și analiza date mult mai ușor, posibilitatea măsurării performanței în timp real. Deși lucrăm mult mai mult de la distanță, depindem, din ce în ce mai mult, unii de alții. Cei care vor plasa în spatele acțiunilor lor bune intenții, colaborative, vor fi, probabil, câștigătorii acestei etape din viața noastră Articol publicat in cariere.ro.  

March 18, 2021

CITESTE MAI MULT

Cu sau fără rezoluții de an nou? Ce ne recomandă Madi Rădulescu, executive coach

By admin

Tagged in Training

Sunt rezoluțiile ceva nou? Rezoluția de an nou nu este o chestiune modernă. Istoria ne dă indicii că acum 5000 de ani egiptenii organizau celebrări importante ale trecerii în noul an și deși nu există dovezi istorice ale unei rezoluții în sensul pe care îl dăm noi astăzi acesteia, se pare că preoții egipteni se rugau și plasau intenții de bunăstare în privința noului an în care abia se intra. Istoria ne dă la fiecare 1000 de ani alte probleme legate de faptul că oamenii în general la schimbarea anului în mod natural își fac un bilanț și își propun pentru noul an diferite obiective. De exemplu, se pare că în Babylon acum circa 4000 de ani, s-au conturat primele rezoluții de anul nou în forma pe care o înțelegem și noi. La începutul unui an o mare parte din populație se angaja față de conducători sa aducă un anumit tip de ofrande sau să returneze împrumuturi într-o anumită sumă. Și atunci această promisiune de onoare devenea un soi de obiectiv al anului respectiv pentru a putea să-și țină cuvântul și promisiunea în fața celorlalți. Istoria menționează un alt moment în care rezoluțiile de Anul Nou capătă contur. În Imperiul Roman acum circa 2000 de ani era venerat zeul Janus, care avea o față întoarsă către anul ce se încheia și una către anul care începea. Janus aprecia felul în care oamenii au respectat sau nu, în anul ce tocmai se încheia, angajamentele și promisiunile făcute. Aceasta însemna că la începutul următorului an, făceau alte promisiuni ce urmau a fi evaluate de către zeu la încheierea acestuia.   În perioada modernă este menționată folosirea termenului de ”New Years Resolution” pentru prima dată, într-un ziar din Boston, în 1813. Și astăzi la schimbarea anului, când este un moment de bilanț, oamenii simt nevoia să-și promită lor înșiși sau familiilor și prietenilor lor că vor intra în noul an cu scopul de a fi mai buni, de a reuși și de a-și atinge anumite obiective. De foarte multe ori, aceste intenții bune au ghinionul de a se pierde pe parcursul anului în multitudinea de lucruri care se amestecă întocmai unui amalgam în viețile noastre, priorități care se schimbă, evenimente neașteptate, crize sau pur și simplu din lipsa noastră de disciplină și de focus în a ne urmări scopurile pe care ni le propunem. Cu sau fără rezoluții? A fost dovedit prin cercetare și diferite studii publicate în decursul timpului că oamenii care-și stabilesc un scop și care au claritate asupra sensului muncii lor și obiectivelor pe care și le propun au o mai mare capacitate de a reuși, de a-și reveni în cazul unui eșec și în general o mai bună rezistență la stres și la presiune. Capacitatea de a fi axat pe scop este una dintre abilitățile de bază de reziliență și, dacă ne uităm doar la felul în care anul 2020 ne-a influențat viețile, constatăm că cei care au avut sensul misiunii personale și și-au clarificat rapid obiectivele și posibilitățile pe care le au în contextul acesta provocator au reușit să treacă mai departe cu un consum emoțional mai redus. Ideea de a avea un reper, cu o semnificație importantă pentru fiecare dintre noi, ne oferă nu numai direcția ci și posibilitatea de a reduce efectul diferitelor evenimente sau persoane care ne deturnează atenția și energia de la ce este important. Un alt aspect este că rezoluțiile sunt un foarte bun subiect de discuție despre ce este important într-o familie, într-un grup de prieteni sau chiar într-o echipă. Rezoluția de final sau de început de an poate fi ceva mai mult decât un amuzament de Revelion împreună cu prietenii. Însă chiar dacă ar rămâne la acest nivel, tot ar avea o valoare adăugată. Pentru că rezoluțiile împărtășite cresc sentimentul de responsabilizare și oferă prietenilor șansa să se arate empatici cu tine și eventual chiar ocazia de a te sprijini în reușita acțiunilor propuse. Și în familie, îndeplinirea rezoluțiilor este de multe ori o chestiune de lucru în echipă și întărește legăturile și relațiile emoționale la un nivel care poate ieși din aspectele comune. Anul 2020 arătat cât de importante sunt relațiile de familie, cât de multă nevoie este să ne ajustăm ușor între noi prioritățile personale și profesionale, mai ales când petrecem mult mai mult timp împreună într-un spațiu limitat. A discuta despre soluții la început de an într-un cadru familial, poate fi un exercițiu care să canalizeze resursele unei familii către punerea în valoare a fiecăruia. În acest fel, devenim și mai apropiați și mai împliniți. Este vreun mod corect de a le stabili ? Orice rezoluție e o promisiune. O promisiune este un obiectiv. Un obiectiv are anumite caracteristici care îi permit să devină realitate și probabil majoritatea cunosc acronimul SMART (Specific, Măsurabil, Accesibil, Relevant, Temporal). Când ne gândim la o rezoluție la începutul unui an specificitatea acestui obiectiv poate să reflecte etapa de viață în care te afli. A-ți pune problema ”ce este potrivit și necesar pentru mine în această etapă a vieții mele?” poate aduce clarificări de care să avem multă nevoie. Fie că schimbăm vreun prefix, fie că avem copii într-o anumită etapă de viață, fie că ne propunem o schimbare profesională care ține de maturizarea noastră într-un anumit loc sau post, un obiectiv specific pentru anul respectiv ne va reconecta cu ceea ce este important pentru noi, cu valorile și credințele noastre. De-aici și aspectul legat de relevanță. Pentru că o rezoluție nu este un orice fel de obiectiv, ce este un obiectiv menit să contribuie la calitatea vieții tale. De ce are nevoie o rezoluție și de un element de măsurabilitate? Pentru că orice călătorie are nevoie de jaloane, de borne care să ne dea sentimentul de progres. Fără măsurabilitate rezoluțiile noastră rămân, de cele mai multe ori, doar intenții. Deși rezoluțiile sunt despre subiecte importante, oamenii continuă să persevereze în a le face și a nu le duce la bun sfârșit. Despre asumare și responsabilitate se vorbește mult, nu numai în mediul de business ci și în societate, în familie, în diferite comunități. Sunt valori fundamentale pe care clamăm cu toții că le avem, pe care le căutăm în ceilalți însă pe care nu le respectăm întotdeauna sută la sută. Rezoluțiile de final de an scot în evidență acest lucru. E simplu să găsim justificări și scuze ulterioare. De aceea, în momentul în care definim o astfel de rezoluție avem nevoie să analizăm și posibilitatea de a atinge în decursul unui an acel obiectiv. Ca orice obiectiv, o rezoluție are nevoie să fie ambițioasă însă, realizabilă. Rezoluții provocatoare – rezoluții de creștere personală Ca o ultimă invitație…rezoluția nu este un obiectiv de acumulare materială. Nu este despre un nou televizor. Este mai degrabă o direcție de creștere personală… de continuare a unor bune obiceiuri (de a face sport, de a avea un regim de viață mai bun, de a menține legătura cu rudele și prietenii, de a fi mai conectat în mod autentic etc.), de a forma noi obiceiuri (să citesc, să reflectez, să am conversații de calitate), să schimb un obicei care nu îmi face bine (fumatul, alcoolul, prea multe filme etc.), să ies din aria de confort. A ieși din aria de confort, cel puțin într-o arie a vieții mele, să reușesc să accept ceva ce mă ține acum departe de prieteni vechi sau de membri ai familiei, să cunosc mai bine oamenii cărora nu le-am dat atenție sau pe care i-am judecat, sunt rezoluții pline de sens. Rezoluția este ca un ritual de înnoire. Aveți nevoie de inspirație? Iată câteva exemple de potențiale rezoluții benefice oricăruia dintre noi… Să-mi formez obiceiul economisirii a 10% din ceea ce câștig și să îmi gândesc viața ca și cum nu aș avea acei bani. Pe termen lung, va servi în două direcții: realizarea unei rezerve care să fie de folos fie în situații dificile fie când voi avea nevoie să reușesc ceva ambițios. Dar, mai prețios de atât, îmi va crea o disciplină pe care o voi putea aplica în multe alte arii ale vieții mele, atât personale cat și profesionale. Să gătesc ceva nou cel puțin de două ori pe lună. Nu numai ca îmi va da posibilitatea să mă hrănesc mai sănătos și variat, dar ar putea fi un eveniment social sau de familie. Pot organiza acest lucru la o întâlnire cu prietenii sau să gătesc împreună cu partenerul meu de viață sau cu copiii mei. Să citesc măcar o carte pe lună din domenii și cu teme variate. Pe lângă cunoașterea în sine un alt beneficiu ar fi să creez un circuit de schimb de cărți între prietenii mei și în acest fel să țin mai des legătura cu ei și să schimbăm tot felul de idei care să ne scoată din rutina unei relații. Să beau un pahar de alcool doar vineri și sambătă seara. Știm foarte bine că pandemia prin creșterea anxietății Generale a condus și la creșterea consumului de alcool sau de tutun. A stabili un ritm care să nu excludă a te simți bine cu familia sau cu prietenii dar care, totuși, să-ți protejeze sănătatea poate fi o soluție relevantă. Fă-ți un plan de scanare medicală completă pe care să-l realizezi în anul următor. De exemplu îți poți propune să-ți aduci dantura la zi, să-ți faci un set complet de analize. Să urci doar pe scări, ori de câte ori ai de ajuns într-un loc care este mai jos de etajul patru. Să faci cu regularitate între 7 și 10 minute de exerciții fizice sau de yoga în fiecare dimineață.Să-ți propui să lucrezi cu un terapeut sau un coach pentru a avea mai multă claritate asupra tiparelor tale mentale și de comportament și pentru a-ți depăși propriile bariere și a-ți atinge obiectivele. Să te angrenezi în activități de voluntariat și să devii astăzi un model pentru familia, prietenii și colegii tăi. Să contribui astăzi prin ceea ce știi și poți face la bunăstarea altor oameni: poți face lecțiile cu copiii din diferite comunități, poți sprijini curățarea mediului înconjurător, poți sprijini donarea de sânge sau de limfă pentru pacienții Covid, poți să oferi consiliere celor care au nevoie de ea. Poți transfera în format digital toate fotografiile de familie realizând astfel un istoric de care să se bucure și copiii tăi și care să te ajute să transferi o moștenire importantă viitoarei generații. Și multe, multe altele. Important este să aibă suficient de multă relevanță pentru a vă pune motoarele interioare la turația potrivită și pentru a va mobiliza în a le duce la bun sfârșit cu plăcere și cu bucurie.   Articol publicat pe Life.ro

February 12, 2021

CITESTE MAI MULT