De la intreprinzator la om de afaceri

By Diana Voicu

March 05, 2014

Tagged in Training

Acum 15 ani, Lucian, împins de la spate de soţia sa mai americanizată, a plecat de la firma de stat unde nu mai avea nici de muncă, dar nici un salariu decent, şi şi-a încropit o mică firmă. La început închiriind echipamente, cărând de dimineaţă până seara, apoi găsind înţelegere la o firmă ce vroia să-şi vândă marfa şi făcând o investiţie în rate, micuţa firma a crescut, avea clienţi cât de cât şi mişca. Cea mai dificilă perioadă a lunii era însă dâra de 25 – Lucian intra în criză existenţială majoră: „Aoleu, iar trebuie contabilitatea, depunerea actelor, în ce m-am băgat? Am devenit sclavul afacerii. Ce mă fac?”. Poate e doar o parabolă minoră, Lucian e doar un foarte mic întreprinzător, dar e adevărat că mulţi antreprenori nici măcar nu-şi pot imagina ce-i aşteaptă. Şi totuşi în lumea de astăzi creşterea reală în economie este generată de cei curajoşi, determinaţi şi care îşi iubesc vocaţia. Mai mult de atât, un studiu recent arată că numărul tinerilor care trec direct la statutul de self employed fără a mai lucra într-o întreprindere deja funcţională a crescut exponenţial. A avea o firmă azi nu este doar apanajul celor bogaţi, bine plasaţi în societate cum părea într-un timp, ci o normalitate a celor care vor să-şi valorifice capabilităţile, curajul, independenta şi intuiţia.



Şi totuşi nu e deloc simplu să fii întreprinzător. Atunci când o firmă are succes şi creşte, în mod special când această creştere este foarte rapidă, cei care o conduc pot avea impresia că modul în care acţionează e confirmat de realitate şi încep să-şi dezvolte un „stil” de acţiune ce devine la un moment dat chiar o frână în dezvoltarea companiei. Frustrarea intervine atunci când măsurarea rezultatelor arată o încetinire bruscă a profitabilităţii şi câştigării pieţei.


Pe de altă parte, cei mici care-şi propun creşteri ponderate şi bine planificate şi se cramponează în formule şi standarde bine elaborate se izbesc de frustrarea că rezultatele nu apar cu aceeaşi putere sau viteză ca cea cu care investesc şi fac efort în dezvoltarea firmei.


E un moment în care cam toată lumea e frustrată sau „prizonieră” a propriului business, şi atunci toţi discută de „ceilalţi” care nu îi lasă să acţioneze.


Oricât ai studia istoria mondială a antreprenoriatului şi cazurile de succes – sau de ce nu şi pe cele de eşec – o realitate obiectivă rămâne faptul că valoarea reală şi sustenabilă vine din abordarea deciziilor de către întreprinzător şi modul cum îşi tratează afacerea, nu doar că o „povară” dar mai ales ca o construcţie în care nu trebuie să uite cum arată rezultatul „visat”.


Iată câteva categorii de dificultăţi de care se lovesc întreprinzătorii şi cum reuşesc unii să le depăşească:




  1. Lipsa capitalului: poate cea mai des invocată dificultate dar şi cea care foarte uşor poate generă un ciclu de acţiune vicios. Cei talentaţi nu îl au şi renunţă să îşi valorifice talentul iar cei ce au început mai târziu se bazează prea mult pe el şi nu văd alte valori din companie.  Mulţi întreprinzători capabili au dificultăţi în generarea unui cash flow coerent şi nu înţeleg de ce bancherii îi sprijină chiar dacă nu pot oferi garanţii pentru împrumuturi. Soluţia e de multe ori mai simplă decât pare la prima vedere şi ar consta în a identifica cu mai multă rigoare nevoile de numerar şi în ce moment exact acesta este realmente necesar. Astfel, concentrarea către gestiunea fluxurilor poate fi mai productivă decât cea către volumul banilor necesari. Această abordare poate ajuta întreprinzătorul să ia decizii mai clare şi suficient de curajoase.

  2. Lipsa abilitaţilor manageriale – deşi pare exagerat, deşi pare că toată lumea se pricepe, analiza modului în care funcţionează companiile arată că este foarte dificil să faci faţa problemelor fără să înţelegi şi să înveţi această meserie – cea de manager. Soluţia este dată de alegerea unui sistem de referinţă corect, cel de reală bună practică managerială, să identifici unde sunt zonele în care maşinăria nu funcţionează. E nevoie de aplecare pentru a planifica şi seta responsabilităţi clar exprimate şi a clarifica aşteptările de performanţă. A aştepta să repari sau corectezi acţiuni atunci când apar probleme este de departe una dintre cele mai păguboase tactici în dezvoltare.

  3. Lipsa informaţiilor despre ce funcţionează şi ce nu funcţionează – Se discută toată ziua despre „teorie”, ce funcţionează, ce e de actualitate dar cel mai adesea companiile nu îşi măsoară atent rezultatele iar atunci când apar variaţiuni (pozitive sau negative) pe anumite secţiuni nu ştiu cu adevărat care este cauza reală care a declanşat semnalul de alarmă. Implementarea unui proces de măsurare şi control (KPI) este baza dezvoltării unui model flexibil optim de dezvoltare şi de identificare a oportunităţilor de pe piaţă. Odată stabilit obiceiul de a „observa realitatea”, soluţiile pot fi găsite cu mai multă uşurinţă.

  4. Ignorarea riscurilor în evaluarea alternativelor şi oportunităţilor – mulţi întreprinzători ignoră riscuri în deciziile lor. Însăşi noţiunea de antreprenoriat implica asumarea de riscuri şi alegerea oportunităţilor şi nu există „plase de siguranţă”. Deşi la început abordarea curajoasă este utilă, o dată porniţi mulţi uită să se mai uite în jurul lor şi mizează uneori prea mult pe aşteptarea ca „ceva sau cineva să-i protejeze”, să-şi dezvolte proceduri şi paşi ce pot fi luaţi pentru a reduce diverse efecte negative şi a mării şansele de succes. Soluţia este de multe ori setarea unui agende şi adunarea de idei şi potenţiale efecte şi urmărirea coerentă a acestei agende pentru a acţiona preventiv.

  5. Lipsa de Concentrare pe obiectiv – a uita de ce am pornit la acest drum şi ce vrem să facem este cea mai mare provocare pentru întreprinzător în implementare şi poate genera frustrarea de la care am pornit. De multe ori atenţia se muta de la „ce clădim” la „cum facem faţă la procedura de zi cu zi”. Atunci când soţia i-a propus lui Lucian cel frustrat să-şi vândă inventarul şi să se angajeze pe un salariu minim ca să-i fie mai comod, el a răspuns direct „Acolo nu mă mai pot întoarce!”. Un întreprinzător trebuie să fie clar despre scopul său şi cu acele oportunităţi care facilitează atingerea acestor scopuri, să le coordoneze cu resursele accesibile şi să acţioneze cu perseverenţă.


Este clar că rămâne în mâna întreprinzătorului să decidă, dar optimismul şi determinarea rămân cheie. Priviţi din nou la cei ce au succes şi veţi vedea asta!


Sursa: http://abcantreprenori.ro/intreprinzator-om-de-afaceri/#sthash.ZrGOj1tW.dpuf