De ce renunțăm să mai fim asertivi ?(II)

By Camelia Gheorghiu

November 01, 2021

Tagged in Leadership , Dezvoltare personala , Eficienta

Ce putem face concret pentru asta?

 Să ne cultivăm obiceiuri asertive:

-           O voce clară, cu o pronunție corectă, calmă, acompaniată de o postura dreaptă, deschisă și fără brațe sau picioare încrucișate. O persoană asertivă își susține discursul inclus prin limbaj paraverbal și nonverbal adecvat. Menținerea contactului vizual în timp ce vorbim ajută pentru a susține o atitudine asertivă. Marea majoritate a oamenilor păstrează contactul vizual doar când ascultă. Când vorbesc, în schimb, își tot rotesc privirea sau se uită sistematic într-un anumit unghi și, își mișcă mult corpul, ceea ce denotă nesiguranță.

-           Un stil de comunicare concis și la obiect – întotdeauna dacă suntem conciși, oamenii rețin mult mai ușor ce avem de spus, nu mai trebuie să își facă propriile rezumate în minte și nu își caută alternative de înțelegere dacă mesajele noastre sunt pline de ambiguidități. Un mesaj lung și nestructurat, cu idei neclare, întortocheate, cu supra-argumentare și repetare de cuvinte/expresii nu doar obosesc și enervează ci ne și arată că niște persoane nesigure pe ele. Cum antrenăm asta? Prin exercițiu concret și probăm, cerând feedback.

-           Curaj de a-ți afirma punctul de vedere, eliberându-te de orice presiune socială. Nu este “necesar” să fim populari, să le facem pe plac oamenilor și să le spunem doar ce vor să audă, evitând exprimarea oricărei idei în contradictoriu cu ei. Cum putem face asta? În primul rând cultivând această convingere la nivel mental. Apoi, ea se vă regăsi în modul nostru concret de interacțiune.

-           Curaj și naturalețe în a fi asertiv cu autoritățile, indiferent că discutăm de un manager sau o autoritate a statului. De obicei, apar aici două tipuri de comportament în mod frecvent: submisivitate, din cauza fricii sau agresivitate, deoarece consideri că ai fost nedreptățit sau ai o problemă de subordonare față de autorități/legi. Șansa maximă să poți rezolva probleme și să comunici eficient în astfel de cazuri este să fii asertiv, pentru că, printre aceste figuri de autoritate există și oameni asertivi. Nu sunt toți aroganți și inflexibili. Iar oamenii asertivi sunt atrași de oameni asertivi.

-           Exersarea asertivitatii în grupuri. O teamă frecventă pe care mulți nu și-o depășesc toată viața. Se poate face doar gradual. Întâi doar validând alte păreri, apoi punând întrebări și, în cele din urma, afirmând opinii personale, indiferent că sunt congruente cu cele ale grupului sau nu. În timp, iți câștigi respectul și încrederea celorlalți, prin sinceritate.

 Și mai concret, ce putem face pentru a ne cultiva asertivitatea ca mod de viață?

o          Să fim prezenți prin întrebări. Șansele de a fi validat/valorizat când nu suntem atenți la conversații printr-o ascultare activă, sunt foarte mici.  Dacă ascultăm cu intenția de a înțelege, vom fi mult mai aproape în a putea fi asertivi și în a ne face auzite părerile, oricât de diferite ar fi de ale celorlalți. Dacă punctăm fiecare moment în care nu am înțeles exact ce spune celălalt cu o întrebare potrivită și ceilalți vor mai dispuși să ne asculte părerile și să țină cont de ele, atunci când va fi cazul.

o          Să împărtășim idei și opinii cât mai des. Ne vă ajuta să ne exprimăm cu autenticitate punctul de vedere. Putem începe timid, prin a ne exersa părerea despre lucruri foarte simple și apoi continuând gradual, către subiecte de o complexitate mai mare.

o          Să învățam să cerem sprijin. De obicei oamenii nu prea cer. Le este jenă, le este teamă de ce ar putea crede ceilalți despre ei sau ce reacții ar putea provoca, așa că aleg să facă ei totul și în unele cazuri să își inhibe nevoi sau să nu le conștientizeze, pur și simplu. De ce?  Din cauza mândrei, nesiguranței sau temerii de refuz. Ce ar ajuta aici? Să ne întrebam în primul rând pe noi înșine: “ Ce vreau eu acum? Ce am nevoie? ca mai apoi să le putem cere celorlati.

o          Să învățam să spunem “NU”. Mare provocare pentru mulți dintre noi. Ne simțim vinovați și egoiști, când de fapt a spune NU pe termen scurt, într-un mod autentic (adică chiar nu putem ajuta în acel moment) înseamnă a spune DA pe termen lung. Adică, vom avea capacitatea de a fi energici și conectați la ce se întâmplă în viețile altora și în același timp vom cultiva echilibru cu noi, în așa fel încât să avem multe ocazii să spunem DA. Pentru că a spune DA la orice ne va face pe termen lung să ne piedem pe noi înșine și să nu mai trăim viețile noastre, ci pe ale altora. Și foarte important aici este că nu trebuie să argumentăm acest “NU”. Este suficient să spui: “Îmi pare rău, nu pot. Cu altă ocazie, ne auzim cu plăcere.” Supra-explicațiile și supra-argumentările nu fac decât să sporească neîncrederea celorlalți.  Dacă, totuși, sunt și cazuri în care niște simple argumente considerăm că sunt necesare sau binevenite, putem să le aducem în discuție.

o          Să luăm decizii cât mai multe.  Să iei decizii mărunte, unde te duci, la ce restaurant să mergi cu niște prieteni, în ce stațiune de vacanță, cum alegi lucruri pentru casă. De obicei le lăsăm în seama celor mai ‘influenți’ din grup/familie. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim tirani care trebuie să îi domine pe cei din jur, impunându-și punctul de vedere. Ci doar că, dacă nu suntem obișnuiți să luăm decizii mici, cele mari care de obicei sunt puține în cursul unei vieți, le vom lua mult mai greu și probabil greșit, de multe ori. Pentru că ne vor copleși.

o          Să stabilim limite și granițe în relațiile noastre. O altă regulă „de aur” în asertivitate. Mulți se tem, de asta considerând că-și vor crea ziduri și își vor distruge relațiile. Indiferent ca este vorba de muncă, familie sau relații sociale. În realitate, este foarte sănătos să facem acest lucru tocmai pentru a conserva relațiile pe termen lung. Pentru că în interiorul acestor limite se află nevoile noastre, valorile noastre, scopurile noastre și trebuie comunicate, ca ceilalți să ne cunoască cu adevărat. Autentic. Iar autenticitatea este o premisă foarte bună pentru câștigarea încrederii.

o          Să comunicăm proactiv – adică să gestionăm obiecții sau obstacole înainte că acestea să apară. Și, să răspundem la întrebări înainte că acestea să fie puse, că să prevenim probleme și crize iminente. Asta nu înseamnă că trebuie să supra-analizăm toate conversațiile noastre și să fim obsedați de toate variațiile care pot sa apară ci, să anticipam obiecții și, acolo să venim cu soluții preventive.

Și iată cum, în pași relativ simpli și sistematic făcuți, putem transforma asertivitatea într-un fel de a fi în conversațiile noastre și, mai mult de atât, vom fi autentici și congruenți cu noi înșine, susținandu-ne valorile și principiile fundamentale.