Articol

Ce are de invatat un manager de la un parinte. Dar invers?

A fi parinte este un proces de invatare continua in care conteaza mai putin "ce stil ai" si mult mai mult cum te adaptezi in permanenta. Ca si in management, trebuie sa incerci lucruri noi, desprinzandu-te rapid de ce nu functioneaza, inventand alte abordari.

Ce-i drept, nu-i asa ca ti s-a intamplat si tie sa recurgi intr-unul din roluri la trucuri pe care le-am deprins in celalalt rol?

Diana Maria Voicu, parinte si Senior Learning Achitect la MMM Consulting, te invita sa afli cum ii faci pe cei mici (sau cei mai mici) sa isi asume responsabilitatea, cum afli ce e important pentru ei si cum le consolidezi increderea in propria persoana. 

De asemenea, sa afli despre tine ce stii sa faci foarte bine ca parinte si poti aplica si ca manager, si invers. Toate acestea, intr-un cadru special alcatuit din manageri care sunt si parinti, intalnirea "Parinte-Manager" din 4 decembrie 2014.

Pana atunci, ea vorbeste pentru Business24 despre cum putem folosi mai bine succesul ca parinti in eficienta noastra ca manageri si lideri - si invers. "Categoric, nu suntem perfecti, ci perfectibili, in ambele ipostaze", explica ceasta.

Cum s-a nascut ideea proiectului "parinte-manager"? 

In echipa noastra, la MMM, suntem foarte buni la dezvoltarea managerilor si liderilor. Multe dintre programele noastre fac asta. Mai mult, majoritatea avem in spate o cariera de manageri inainte de a deveni traineri. Deci, am pornit de la competente foarte solide si de la o nevoie reala in organizatii: ne intrebam mereu in companii cum sa devenim lideri mai buni pentru a reusi sa ii onoram pe oamenii organizatiilor si sa reusim impreuna sa facem treaba buna la munca. 

Dar mai mult decat atat, trainerii-parinti din echipa, oameni pasionati de dezvoltare personala, au observat un lucru simplu: nici unul din roluri (manager sau parinte) nu e simplu si nu se invata peste noapte. In schimb, adesea recurgem intr-unul din roluri la trucuri pe care le-am deprins in celalalt rol.

Si asa am creat acest format de eveniment, menit sa fie util fiecarui participant, in ambele roluri, dar si sa contribuie pentru o cauza sociala, cea adusa noua de Asociatia Noi Orizonturi Familia. 

Taxa de inscriere la eveniment este donata in totalitate lui Darius, un copil de 2 ani care sufera de leucemie limfablastica si are nevoie de multi bani pentru tratament. La munca, organizatiile au inceput deja sa faca eforturi mult mai mari de CSR. 

Iar, ca parinti, ce lectie mai buna decat sa ii invatam pe copii ca nu toti avem norocul unei sanatati de fier, sa ii invatam sa daruiasca.

Ce ati pregatit pentru managerii-parinti care vor participa la acest proiect?

Avem multe surprize pentru adulti: ocazia de a reflecta asupra rolurilor, de a gasi idei si abordari noi, prin impartasirea de exprienta cu alti manageri si parinti ca ei, de a afla cum ii vad proprii copii in aceasta calitate de manageri. 

Straniu, noi spunem ca ne cunoastem copiii, dar cu totii avem surprize atunci cand ii intrebam "De ce crezi ca mami e apreciata la locul ei de munca?" Sau "De ce crezi ca tata e un manager bun?". 

E o ocazie de feedback, de a ne privi prin ochii lor, dar si de a-i face sa inteleaga mai bine complexitatea rolurilor noastre, frumusetea lucrului cu oamenii, bogatia de aptitudini pe care fiecare din noi o aducem la locurile de munca si care uneori nu e vizibila de-acasa. 

Mai ales cand sunt mai mici, copiii stiu doar ca "mami e la munca", dar mandria noastra despre ce facem posibil acolo nu intotdeauna ajunge si la ei, ca sa ii inspire pe copiii nostri. 

Haideti sa analizam situatia in care multi dintre noi s-au aflat sau se vor afla la un moment dat: Ce au in comun rolul de manager si cel de parinte?

Sunt multe zone comune, dar pentru acest prim eveniment Parinte-manager am ales doar cateva preocupari comune: cum ii faci sa isi asume responsabilitatea, cum afli ce e important pentru ei (apropo de valori), cum le consolidezi increderea in ei, ce stiu sa fac foarte bine ca parinte si pot aplica si ca manager si invers. Vor urma si alte evenimente.

Ce avem de invatat de la rolul de parinte pentru a aplica in management?

Aici sunt multe de spus si cred ca seara de 4 decembrie va scoate la lumina o bogatie de idei. Ne gandim deja cum sa facem aceste idei sa circule. Strecor, deci, doar o idee personala, din multele pe care le avem in echipa acum. 

Sa fii parinte este un proces de invatare continua in care conteaza mai putin "ce stil ai", ca si in management, si mult mai mult cum te adaptezi in permanenta, incercand lucruri noi, desprinzandu-te rapid de ce nu functioneaza, inventand alte abordari. Sa nu te blochezi intr-o singura abordare (de exemplu: a facut bine, primeste recompensa; nu a facut bine, nu primeste sau primeste pedeapsa - o abordare incetatenita si adesea mai degraba neporductiva), ci sa gasesti cai noi de motivare, de implicare. 

Ce avem de invatat de la rolul de manager pentru a aplica in relatia cu copiii?

La fel, impartasesc din experienta personala. Pentru mine si Matei, fiul meu de 14 ani, am observat ca planificarea functioneaza in viata privata la fel de bine ca si la birou. 

Ori de cate ori planuim ceva - mai ales daca e ceva de facut impreuna - acel lucru ne ordoneaza timpul, ne face pe amandoi sa tragem mai tare pentru ca la sfarsit sa avem timp de acel ceva planificat. Cand planificam timpul, ne ies mai multe, exact ca in business.

Spuneati, intr-o pagina de prezentare, ca nu putem fi manageri de succes fara sa fim parinti de succes si nici invers. Puteti dezvolta aceasta afirmatie pentru cititorii nostri?

Noi credem ca sunt multe fire care leaga succesul in ambele roluri si, probabil, cel mai evident este legat de a avea responsabilitate pentru alte fiinte umane decat tu insuti. 

Dar, daca ar fi sa citim aceasta fraza intr-o cheie pozitiva, a sosit momentul sa ne uitam cum putem folosi mai bine succesul ca parinti in eficienta noastra ca manageri si lideri - si invers. Categoric, nu suntem perfecti, ci perfectibili, in ambele ipostaze.

Si greselile ne sunt rapid sanctionate tot in ambele ipostaze. Daca preferam sa impunem, mai mult decat sa colaboram, sa discutam, sa ascultam si sa intelegem, avem de fiecare data riscul de copii rebeli acasa si angajati demotivati in echipa. 

Care este, insa, cea mai mare provocare pentru parintele care este si manager?

Probabil, echilibrul intre viata personala si viata profesionala, daca intrebati asa. Dar, provocarea comuna cea mai mare ar putea sa fie "cum ne folosim autoritatea". 

Cum le propuneti managerilor si antreprenorilor cu care lucrati sa "deschida usa" si sa le permita copiilor sa patrunda in lumea oamenilor mari? 

Pe 4 decembrie isi vor "asculta" copiii si marturiile lor sincere, directe, despre cum isi vad parintii in rolurile lor din afara casei. Cu totii vom avea surprize interesante si frumoase, credeti-ne pe cuvant!


Ne puteti oferi un "preview" despre cum am putea transforma asta intr-un joc atractiv pentru cei mici?

Acasa, creativitatea fiecarui parinte isi spune cuvantul, dar ce vom propune noi pe 4 decembrie, printre altele, este sa le dam creioane, hartie si ...libertate sa isi spuna gandurile despre parintii lor manageri.


Ce inseamna acest gest pentru relatia cu copiii nostri, mai ales in contextul in care avem prea putin timp pentru ei?

Pot sa spun ce credem noi, echipa MMM, ca inseamna: sa fii deschis ca parinte, sa construiesti punti noi, sa le dai voie sa vada ce complexe sunt rolurile adultului, sa le permiti sa iti contribuie cu viziunile lor proaspete si faine despre oameni si munca, sa fii vulnerabil (vrem sa parem infailibili ca parinti si manageri, dar nu suntem), adica cineva deschis sa primeasca sprijin si cooperare. Adica, sa ridici relatia copil-parinte la un alt nivel. 

Credem ca asta poate sa aiba beneficii si pentru copii - vor creste mult mai pregatiti, mai abili sa se adapteze unor ipostaze viitoare, mai isteti si mai informati. Iar noi avem mereu de invatat de la copiii nostri, pentru ca relatia parinte-copil este piatra noastra de incercare, un angajament pe toata viata, o scoala permanenta.

Share this post

Leave a comment